Ecclesiastes 12:5 — Compare Translations

11 translations compared side by side

da, se tem de ce este înalt și spaimele sunt pe cale; migdalul e în floare, și lăcusta este o sarcină și capera este fără urmare, căci omul merge spre casa sa veșnică și bocitorii umblă pe ulițe;

Te temi de înălțimi. De drum, Într-una ești înspăimântat. Te-ntoarce, pân’ n-a apucat Migdalul alb să-ți înflorească În păr și pân’ să se târască, Lăcusta poate; până când Nu îți trec poftele umblând, Pentru că drumul omului Îl poartă către casa lui Cea veșnică, iar bocitori Așteaptă-n uliți, chemători;

De asemenea le va fi frică de orice înălțime, și spaimele vor fi pe cale și migdalul va înflori și lăcusta va fi o povară și dorința va eșua, pentru că omul merge la căminul său veșnic și bocitorii merg pe străzi;

Te vei speria de înălțimi și îți va fi frică (să mergi) pe drum! Amintește-ți de Creatorul tău până nu «înflorește migdalul», până nu «se târăște lăcusta» și dispar dorințele naturale; pentru că fiecare merge spre casa eternă, iar cei care plâng (pe cel mort) merg pe stradă.

Atunci se vor teme de înălțime și de teroarea de pe drum; dar va înflori migdalul, se va da deoparte lăcusta și va fi rupt caperul. Căci orice om va merge spre casa veșniciei sale și cei care jelesc se vor învârti pe stradă

se vor teme de înălțime, iar pe drum vor fi temeri. Adu-ți aminte de Creatorul tău, până nu înflorește migdalul, până nu se târăște lăcusta și până nu se strică fructul caperului, căci fiecare merge spre casa cea veșnică, iar cei ce jelesc cutreieră pe stradă;

până nu ajungi să te temi de orice înălțime și spaimele îți pândesc drumul; până nu înflorește migdalul și de abia se târăște lăcusta; până nu se ofilește caperul, căci omul merge spre casa lui veșnică, și bocitorii dau târcoale pe uliță;

те темь де орьче ынэлциме ши те сперий пе друм; пынэ ну ынфлореште мигдалул ку перь албь ши де абя се тырэште лэкуста; пынэ ну-ць трек пофтеле, кэч омул мерӂе спре каса луй чя вешникэ, ши бочиторий кутреерэ улицеле;

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele;

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

te temi de orice înălțime și te sperii pe drum; până nu înflorește migdalul cu peri albi și de abia se târăște lăcusta; până nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele;

Romanian VDC 1924 (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)

te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;