Ezekiel 1:24 — Compare Translations

10 translations compared side by side

Și când mergeau, am auzit vuietul aripilor lor, ca vuietul de ape mari, ca glasul celui Atotputernic, un vuiet de zarvă ca vuietul unei oștiri; când stăteau, își lăsau aripile în jos.

Făpturile, când se mișcau, Aripile le vâjâiau, Asemeni unor ape cari Se dovedeau nespus de mari, Și precum glasul cel pe care Atotputernicul îl are. Când se mișcau, neîndoios, Vuiet scoteau, gălăgios, Precum răsună-n largul firii Vuietul groaznic al oștirii. Făpturile, când se opreau, În jos, aripile-și lăsau.

Și când ele mergeau, am auzit vuietul aripilor lor, ca vuietul unor ape mari, ca vocea Celui Atotputernic, vocea unei vorbiri, ca zgomotul unei oștiri; când stăteau în picioare, își lăsau în jos aripile.

Am auzit bătaia aripilor lor când se mișcau. Ea era ca vuietul produs de mari ape. Semăna cu vocea Celui Omnipotent, cu aceea a unui vuiet de furtună și cu a zgomotului produs de o armată. Când se opreau acele ființe (din deplasarea lor), își lăsau aripile în jos.

Am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul apelor multe, ca glasul Celui Atotputernic: când mergeau, era ca zgomotul unei mulțimi, ca zarva unei tabere; când stăteau, își lăsau aripile jos.

Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, ca glasul Celui Atotputernic, ca vuietul unei furtuni, ca zgomotul unei tabere cu ostași. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.

Кынд умблау, ам аузит выжыитул арипилор лор ка выжыитул унор апе марь ши ка гласул Челуй Атотпутерник. Кынд мерӂяу, ера ун вует гэлэӂиос, ка ал уней оштирь, яр кынд се опряу, ышь лэсау арипиле ын жос.

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar cînd se opreau, îşi lăsau aripile în jos.

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari și ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri, iar când se opreau, își lăsau aripile în jos.

Romanian VDC 1924 (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)

Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari şi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios ca al unei oştiri; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos.