Revelation 18:19 — Compare Translations

13 translations compared side by side

Și și‐au aruncat țărână pe capetele lor și strigau, plângând și întristându‐se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s‐au îmbogățit din cele de preț ale ei toți cei ce au corăbii pe mare! Fiindcă într‐un singur ceas a fost pustiită!

Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii pe apele mării, din bogăţiile ei, căci într-un singur ceas a fost pustiită!

Când se jeleau pentru cetate, Țărână-n cap își aruncau, Țipau plângând, se tânguiau Și-n urmă, toți strigat-au: „Vai! Cetate mare, tu erai! Doar lucruri scumpe-ai târguit Și astfel, i-ai îmbogățit, Neîncetat, pe-aceia care, Corăbii, au avut, pe mare! Vai! Într-o clipă, am văzut, Cum în pustiu, te-ai prefăcut!”

Și își aruncau țărână pe capetele lor și strigau, plângând și bocind, spunând: Vai, vai, acea cetate mare în care s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare din cauza măreției ei! Pentru că într-o singură oră s-a pustiit.

Își vor arunca pământ mărunțit deasupra capului. Plângând și jelindu-se, vor zice: «Vai, vai cum a ajuns acel mare oraș din bogăția căruia s-au îmbogățit toți cei care călătoreau cu corăbiile pe mare! Într-o (singură) oră a devenit de nelocuit!»

Își puneau praf pe cap și strigau plângând și jelind: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, din abundența căreia s-au îmbogățit toți cei care au corăbii pe mare, într-un singur ceas a fost devastată!

Ei își aruncau țărână pe cap și strigau, plângând și jelindu-se: «Vai, vai, cetatea cea mare, din prosperitatea căreia s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare! Într-un ceas a fost pustiită!».

Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: «Vai! vai! Cetatea cea mare! Toți cei ce aveau corăbii pe mare s‑au îmbogățit în urma belșugului ei, dar într‑un ceas a fost pustiită!»

Își puneau țărână în cap și strigau, plângând și tânguindu-se: «Vai, vai, cetatea cea mare, În care s-au îmbogățit, din bogăția ei, toți cei ce aveau corăbii pe mare! Căci într-un singur ceas a fost pustiită.»

Ши ышь арункау цэрынэ ын кап, плынӂяу, се тынгуяу, ципау ши зичяу: ‘Вай! вай! Четатя чя маре, ал кэрей белшуг де скумпетурь а ымбогэцит пе тоць чей че авяу корэбий пе маре, ынтр-о клипэ а фост префэкутэ ынтр-ун пустиу!’

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

Şi îşi aruncau ţărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, ţipau şi ziceau: ’Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi ceice aveau corăbii pe mare, într'o clipă a fost prefăcută într'un pustiu!’

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: «Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi i-a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare! Într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!»

Romanian VDC 1924 (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)

Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!"