2 Kings 1

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

Jump to: Chapter 2 →

1Moab s'a răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab.

2Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, şi s'a îmbolnăvit. A trimes nişte soli, şi le- a zis: ’Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.’

3Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: ’Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei, şi spune-le: , Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?

4De aceea, aşa vorbeşte Domnul: , Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’ Şi Ilie a plecat.

5Solii s'au întors la Ahazia. Şi el le- a zis: ’Pentruce v'aţi întors?’

6Ei i-au răspuns: ’Un om s'a suit înaintea noastră, şi ne- a zis: ’Întoarceţi-vă la împăratul care v'a trimes, şi spuneţi- i: , Aşa vorbeşte Domnul: ’Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimeteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’

7Ahazia le- a zis: ’Ce înfăţişare avea omul acela care s'a suit înaintea voastră şi v'a spus aceste cuvinte?’

8Ei au răspuns: ’Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc.’ Şi Ahazia a zis: ’Este Ilie, Tişbitul.’

9A trimes la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s'a suit la Ilie, care şedea pe vîrful muntelui, şi i- a zis: ’Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: , Pogoară-te!’

10Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: ’Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!’ Şi s'a pogorît foc din cer şi l- a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

11Ahazia a trimes din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvîntul, şi a zis lui Ilie: ’Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: ’Grăbeşte-te de te pogoară!’

12Ilie le- a răspuns: ’Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuiască, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!’ Şi s'a pogorît foc din cer şi l- a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

13Ahazia a trimes din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s'a suit; şi, la sosire, şi- a plecat genunchii înaintea lui Ilie, şi i- a zis, rugîndu- l: ’Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!

14Iată, s'a pogorît foc din cer şi a mistuit pe cele dintîi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!’

15Îngerul Domnului a zis lui Ilie: ’Pogoară-te împreună cu el, n'ai nicio frică de el.’ Ilie s'a sculat şi s'a pogorît cu el la împăratul.

16El i- a zis: ’Aşa vorbeşte Domnul: , Pentrucă ai trimes soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n'ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvînt să- l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’

17Ahazia a murit, după cuvîntul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda; căci n'avea fiu.

18Celelalte fapte ale lui Ahazia, şi ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Jump to: Chapter 2 →