Exodus 8

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

← Chapter 7 Jump to: Chapter 9 →

1Domnul a zis lui Moise: ’Du-te la Faraon, şi spune- i: , Aşa vorbeşte Domnul: , Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

2Dacă nu vrei să- l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.

3Rîul va mişuna de broaşte; ele se vor sui, şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frămîntat pînea.

4Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău, şi pe toţi slujitorii tăi.’

5Domnul a zis lui Moise: ’Spune lui Aaron: , Întinde-ţi mîna cu toiagul peste rîuri, peste pîraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!’

6Aaron şi- a întins mîna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

7Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

8Faraon a chemat pe Moise, şi pe Aaron, şi a zis: ’Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele dela mine şi dela poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.’

9Moise a zis lui Faraon: ’Hotărăşte-mi, cînd să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele dela tine şi din casele tale? Nu vor mai rămînea decît în rîu.’

10El a răspuns: ’Mîne’. Şi Moise a zis: ’Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

11Broaştele se vor depărta dela tine şi din casele tale, dela slujitorii tăi şi dela poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu.’

12Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu cari lovise pe Faraon.

13Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.

14Le-au strîns grămezi, şi ţara s'a împuţit.

15Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, şi- a împietrit inima, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spuse Domnul.

16Domnul a zis lui Moise: ’Spune lui Aaron: , Intinde-ţi toiagul, şi loveşte ţărîna pămîntului, şi se va preface în păduchi, în toată ţara Egiptului.’

17Aşa au făcut. Aaron şi- a întins mîna cu toiagul, şi a lovit ţărîna pămîntului; şi s'a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărîna pămîntului s'a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.

18Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n'au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.

19Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: ’Aici este degetul lui Dumnezeu!’ Dar inima lui Faraon s'a împietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

20Domnul a zis lui Moise: ’Scoală-te dis de dimineaţă, şi du-te înaintea lui Faraon, cînd are să iasă să se ducă la apă. Să- i spui: , Aşa vorbeşte Domnul: , Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

21Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimet muşte cîneşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pămîntul va fi acoperit de ele.

22Dar, în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locueşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentruca să cunoşti că Eu, Domnul, sînt în mijlocul ţinutului acestuia.

23Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mîne.’

24Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîneşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîneşti.

25Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le- a zis: ’Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.’

26Moise a răspuns: ’Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sînt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce, subt ochii lor, jertfe cari sînt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

27Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.’

28Faraon a zis: ’Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.’

29Moise a răspuns: ’Am să ies dela tine, şi am să mă rog Domnului. Mîne, muştele se vor depărta dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, ne vrînd să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.’

30Moise a ieşit dela Faraon, şi s'a rugat Domnului.

31Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s'au depărtat dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. N'a mai rămas una.

32Dar Faraon, şi de data aceasta, şi- a împietrit inima, şi n'a lăsat pe popor să plece.

← Chapter 7 Jump to: Chapter 9 →