Isaiah 63

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

← Chapter 62 Jump to: Chapter 64 →

1’Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mîndru, în plinătatea puterii Lui? -, Eu sînt Cel care am făgăduit mîntuirea, şi am putere să izbăvesc!’ -

2’Dar pentru ce Îţi sînt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?’ -

3’Eu singur am călcat în teasc, şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mînia Mea, şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sîngele lor a ţîşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el.

4Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.

5Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M'ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi- a fost într'ajutor, şi urgia mea M'a sprijinit!

6Am călcat astfel în picioare popoare în mînia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, şi le-am vărsat sîngele pe pămînt.’

7Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i- a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.

8El a zis: ’Negreşit, ei sînt poporul Meu, nişte copii cari nu vor fi necredincioşi!’ Şi astfel El s'a făcut Mîntuitorul lor.

9În toate necazurile lor n'au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i- a mîntuit; El Însuş i- a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i- a sprijinit şi i- a purtat în zilele din vechime.

10Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfînt; iar El li s'a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.

11Atunci poporul Său şi- a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, şi a zis: ’Unde este Acela, care i- a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfînt;

12care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel slăvit; care despica apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume vecinic;

13care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?’

14’Ca fiara, care se pogoară în vale, aşa i- a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!’

15’Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfîntă şi slăvită: unde este rîvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!

16Totuş Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine sîntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din vecinicie, Te numeşti, Mîntuitorul nostru.’

17Pentruce, Doamne, ne laşi să rătăcim dela căile Tale, şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!

18Poporul Tău cel sfînt n'a stăpînit ţara de cît puţină vreme; vrăjmaşii noştri au călcat în picioare locaşul Tău cel sfînt.

19Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cîrmuit Tu, şi peste care niciodată nu s'a chemat Numele Tău...

← Chapter 62 Jump to: Chapter 64 →