Luke 24

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

← Chapter 23 Jump to:

1În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.

2Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,

3au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus.

4Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

5Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: ’Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

6Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea,

7cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.’

8Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

9La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.

11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.

12Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.

13În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

14şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.

15Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.

16Dar ochii lor erau împiedicaţi să- L cunoască.

17El le- a zis: ’Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?’ Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti.

18Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I- a zis: ’Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?’ -

19’Ce?’ le- a zis El. -Şi ei I-au răspuns: ’Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

20Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?’

21Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri.

22Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt,

23nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.

24Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.’

25Atunci Isus le- a zis: ’O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

26Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?’

27Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le- a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

28Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe.

29Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ’Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.’ Şi a intrat să rămînă cu ei.

30Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt- o, şi le- a dat- o.

31Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor.

32Şi au zis unul către altul: ’Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?’

33S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,

34şi zicînd: ’A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.’

35Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.

36Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le- a zis: ’Pace vouă!’

37Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

38Dar El le- a zis: ’Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?

39Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.’

40(Şi după ce a zis aceste vorbe, le- a arătat mînile şi picioarele Sale.)

41Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le- a zis: ’Aveţi aici ceva de mîncare?’

42I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.

43El le- a luat, şi a mîncat înaintea lor.

44Apoi le- a zis: ’Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.’

45Atunci le- a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

46Şi le- a zis: ’Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

47Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.

48Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.

49Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.’

50El i- a dus afară pînă spre Betania. Şi- a ridicat mînile, şi i- a binecuvîntat.

51Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.

52Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

53Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin

← Chapter 23 Jump to: