Mark 14 — Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

1După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să- L omoare.

2Căci ziceau: ’Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.’

3Pe cînd şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

4Unora dintre ei le- a fost necaz, şi ziceau: ’Ce rost are risipa aceasta de mir?

5Mirul acesta s'ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Greceşte: dinari.), şi să se dea săracilor.’ Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.

6Dar Isus le- a zis: ’Lăsaţi- o în pace; de ce- i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;

7căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricînd voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

8Ea a făcut ce a putut; Mi- a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.

9Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.’

10Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s'a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.

11Cînd au auzit ei lucrul acesta, s'au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să- L dea în mînile lor.

12În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:

13El a trimes pe doi din ucenicii Săi, şi le- a zis: ’Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întîlniţi un om ducînd un ulcior cu apă: mergeţi după el.

14Unde va intra el, spuneţi stăpînului casei: ’Învăţătorul zice: , Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?`

15Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.’

16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.

17Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.

18Pe cînd şedeau la masă şi mîncau, Isus a zis: ’Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.’

19Ei au început să se întristeze, şi să- I zică unul după altul: ’Nu cumva sînt eu?’

20’Este unul din cei doisprezece,’ le- a răspuns El; ’şi anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.

21Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.’

22Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; şi, după ce a binecuvîntat, a frînt- o, şi le- a dat, zicînd: ’Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu.’

23Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l- a dat, şi au băut toţi din el.

24Şi le- a zis: ’Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.

25Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.’

26Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.

27Isus le- a zis: ’În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: , Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.`

28Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.’

29Petru i- a zis: ’Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.’

30Şi Isus i- a zis: ’Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.’

31Dar Petru I- a zis cu şi mai multă tărie: ’Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.’ Şi toţi ceilalţi au spus acelaş lucru.

32S'au dus apoi într'un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: ’Şedeţi aici pînă Mă voi ruga.’

33A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se spăimînte şi să Se mîhnească foarte tare.

34El le- a zis: ’Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi!’

35Apoi a mers puţin mai înainte, S'a aruncat la pămînt, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.

36El zicea: ’Ava, adică: Tată, -Ţie toate lucrurile Îţi sînt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.’

37Şi a venit la ucenici, pe cari i- a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: ’Simone, tu dormi? Un ceas n'ai fost în stare să veghezi?

38Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.’

39S'a dus iarăş, şi S'a rugat, zicînd aceleaşi cuvinte.

40Apoi S'a întors din nou şi i- a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să- I răspundă.

41În sfîrşit, a venit a treia oară, şi le- a zis: ’Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mînile păcătoşilor.

42Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul!’

43Şi îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrîni.

44Vînzătorul le dăduse semnul acesta: ’Pe care- L voi săruta, acela este; să- L prindeţi şi să- L duceţi supt pază.’

45Cînd a venit Iuda, s'a apropiat îndată de Isus, şi I- a zis: ’Învăţătorule!’ Şi L- a sărutat mult.

46Atunci oamenii aceia au pus mîna pe Isus, şi L-au prins.

47Unul din cei ce stăteau lîngă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i- a tăiat urechea.

48Isus a luat cuvîntul, şi le- a zis: ’Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.

49În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M'aţi prins. Dar toate aceste lucruri s'au întîmplat ca să se împlinească Scripturile.’

50Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

51După El mergea un tînăr, care n'avea pe trup decît o învelitoare de pînză de in. Au pus mîna pe el;

52dar el şi- a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.

53Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s'au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi cărturarii.

54Petru L- a urmat de departe pînă în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului.

55Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să- L omoare; dar nu găseau nici una.

56Pentrucă mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.

57Unii s'au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:

58’Noi L-am auzit zicînd: , Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omeneşti.’

59Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.

60Atunci marele preot s'a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I- a zis: ’Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?’

61Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L- a întrebat iarăş, şi I- a zis: ’Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvîntat?’

62’Da, sînt,’ i- a răspuns Isus. ’Şi veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.’

63Atunci marele preot şi- a rupt hainele, şi a zis: ’Ce nevoie mai avem de martori?

64Aţi auzit hula. Ce vi se pare?’ Toţi L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.

65Şi unii au început să- L scuipe, să- I acopere faţa, să- L bată cu pumnii, şi să- I zică: ’Prooroceşte!’ Iar aprozii L-au primit în palme.

66Pe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.

67Cînd a văzut pe Petru încălzindu-se, s'a uitat ţintă la el, şi i- a zis: ’Şi tu erai cu Isus din Nazaret!’

68El s'a lepădat, şi a zis: ’Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.’ Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cîntat cocoşul.

69Cînd l- a văzut slujnica, a început iarăş să spună celor ce stăteau acolo: ’Acesta este unul dintre oamenii aceia.’

70Şi el s'a lepădat din nou. După puţină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăş lui Petru: ’Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.’

71Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: ’Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!’

72Îndată a cîntat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi- a adus aminte de vorba, pe care i- o spusese Isus: ’Înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.’ Şi gîndindu-se la acest lucru, a început să plîngă.