Zechariah 7

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

← Chapter 6 Jump to: Chapter 8 →

1În anul al patrulea al împăratului Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.

2Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului,

3şi să întrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe prooroci: ’Trebuie să plîng şi în luna a cincea şi să mă înfrînez, cum am făcut atîţia ani?’

4Atunci Cuvîntul Domnului oştirilor mi- a vorbit astfel:

5’Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: ... Cînd aţi postit şi aţi plîns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?

6Şi cînd mîncaţi şi beţi, nu sînteţi voi ceice mîncaţi şi beţi?

7Nu cunoaşteţi cuvintele, pe cari le- a vestit Domnul prin proorocii de mai înainte, cînd Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur, şi cînd şi partea de miază-zi şi cîmpia erau locuite?’...

8Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:

9’Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ... Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.

10Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi niciunul să nu gîndească rău în inima lui împotriva fratelui său.’...

11Dar ei n'au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n'audă.

12Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n'asculte Legea, nici cuvintele pe cari li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S'a aprins de o mare mînie.

13Cînd chema El, ei n'au vrut s'asculte: ’De aceea nici Eu n'am vrut s'ascult, cînd au chemat ei, zice Domnul oştirilor.’

14’Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe cari nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr- o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!’

← Chapter 6 Jump to: Chapter 8 →