1 Chronicles 21

Romanian 1931

← Chapter 20 Jump to: Chapter 22 →

1Și Satana s‐a sculat împotriva lui Israel și a ațâțat pe David să numere pe Israel.

2Și David a zis lui Ioab și mai marilor poporului: Mergeți, numărați pe Israel de la Beer‐Șeba până la Dan; și aduceți‐mi numărul lor ca să‐l cunosc.

3Și Ioab a zis: Domnul să adauge la poporul său oricât de mulți, de o sută ori pe cât este! Domnul meu împărate, oare nu sunt ei toți slujitorii domnului meu? Pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să vină o vină asupra lui Israel?

4Dar cuvântul împăratului a rămas tare împotriva lui Ioab. Și Ioab a plecat și a mers prin tot Israelul și a venit la Ierusalim.

5Și Ioab a dat lui David numărul poporului numărat. Și toți din Israel erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați care trăgeau sabia: și din Iuda patru sute șaptezeci de mii de bărbați care trăgeau sabia.

6Dar pe Levi și Beniamin nu‐i numărase între ei, căci cuvântul împăratului era urât lui Ioab.

7Și acest lucru a fost rău în ochii lui Dumnezeu și a lovit pe Israel.

8Și David a zis lui Dumnezeu: Am păcătuit mult că am făcut lucrul acesta. Și acum, te rog, fă să treacă păcatul slujitorului tău, căci am lucrat foarte nebunește.

9Și Domnul a vorbit lui Gad, văzătorul lui David, zicând:

10Du‐te și vorbește lui David zicând: Așa zice Domnul: Trei lucruri îți pun înainte: alege unul din ele și ți‐l voi face.

11Și Gad a venit la David și i‐a zis: Așa zice Domnul: Alege‐ți:

12sau trei ani de foamete, sau trei luni să fii nimicit dinaintea potrivnicilor tăi și să te ajungă sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile sabia Domnului și ciuma în țară și îngerul Domnului prăpădind în toate hotarele lui Israel. Și acum vezi ce cuvânt să duc aceluia care m‐a trimis!

13Și David a zis lui Gad: Sunt în mare strâmtorare: să cad, te rog, în mâna Domnului; căci îndurările lui sunt foarte mari; dar să nu cad în mâna omului!

14Și Domnul a trimis ciumă peste Israel și au căzut șaptezeci de mii de bărbați din Israel.

15Și Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim, ca să‐l prăpădească. Și pe când prăpădea el, Domnul a văzut și s‐a căit de răul acela și a zis îngerului care prăpădea: Destul! Trage‐ți mâna acum. Și îngerul Domnului sta lângă aria lui Ornan, Iebusitul.

16Și David și‐a ridicat ochii și a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ și între ceruri și sabia trasă în mâna sa întinsă peste Ierusalim. Și David și bătrânii au căzut pe fețele lor, înveliți cu sac.

17Și David a zis lui Dumnezeu: Oare nu eu am poruncit să se numere poporul? Eu sunt acela care am păcătuit și am făcut rău, dar aceste oi ce au făcut? Rogu‐te, să fie mâna ta, Doamne Dumnezeul meu, peste mine și peste casa tatălui meu, dar nu peste poporul tău ca să fie loviți.

18Și îngerul Domnului a zis lui Gad să spună lui David ca David să se suie și să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul.

19Și David s‐a suit după cuvântul lui Gad, pe care‐l vorbise în numele Domnului.

20Și Ornan s‐a întors și a văzut pe înger; și cei patru fii ai săi care erau cu el s‐au ascuns. Și Ornan treiera grâu.

21Și David a venit la Ornan; și Ornan s‐a uitat și a văzut pe David și a ieșit din arie și s‐a plecat lui David cu fața la pământ.

22Și David a zis lui Ornan: Dă‐mi locul ariei să zidesc în ea un altar Domnului. Să mi‐l dai pe argint deplin și să înceteze rana de la popor.

23Și Ornan a zis lui David: Iați‐l și facă domnul meu, împăratul, ce este bine în ochii lui. Vezi dau boii pentru ardere de tot și carele de treierat pentru lemne și grâul pentru darul de mâncare; toate le dau.

24Și împăratul David a zis lui Ornan: Nu, ci‐l voi cumpăra negreșit pe argint deplin, căci nu voi lua ce este al tău pentru Domnul, ca să aduc o ardere de tot care să nu coste.

25Și David a dat lui Ornan pentru loc șase sute de sicli de aur în greutate.

26Și David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de pace și a chemat pe Domnul; și i‐a răspuns prin foc din ceruri pe altarul arderii de tot.

27Și Domnul a vorbit îngerului și și‐a vârît sabia iarăși în teacă.

28În vremea aceea, când a văzut David că Domnul îi răspunsese în aria lui Ornan, Iebusitul, a jertfit acolo.

29Și locașul Domnului, pe care‐l făcuse Moise în pustie, și altarul arderii de tot erau pe vremea aceea în înălțime la Gabaon.

30Dar David n‐a putut să se ducă înaintea lui ca să întrebe pe Dumnezeu, căci era îngrozit de sabia îngerului Domnului.

← Chapter 20 Jump to: Chapter 22 →