1 Kings 19

Romanian 1931

← Chapter 18 Jump to: Chapter 20 →

1Și Ahab a istorisit Izabelei tot ce făcuse Ilie și totul, cum omorâse cu sabia pe toți prorocii.

2Și Izabela a trimis un sol la Ilie zicând: Așa să‐mi facă dumnezeii și încă mai mult dacă mâine pe vremea aceasta nu voi pune sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei.

3Și când a văzut el, s‐a sculat și s‐a dus pentru viața sa, și a venit la Beer‐Șeba care este a lui Iuda și a lăsat acolo pe tânărul său.

4Și s‐a dus în pustie cale de o zi, și a venit și a șezut sub un ienupăr și își dorea moartea sufletului său și a zis: Destul! Acum, Doamne, ia‐mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei.

5Și s‐a culcat și a adormit sub ienupăr. Și iată un înger l‐a atins și i‐a zis: Scoală‐te, mănâncă!

6Și s‐a uitat și iată la capul său era o azimă coaptă pe pietre fierbinți și un ulcior cu apă. Și a mâncat și a băut și s‐a culcat iarăși.

7Și îngerul Domnului s‐a întors a doua oară și l‐a atins și a zis: Scoală‐te, mănâncă! Căci calea ta este foarte lungă.

8Și s‐a sculat și a mâncat și a băut și în puterea mâncării aceleia a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.

9Și acolo a intrat într‐o peșteră și a mas acolo. Și iată cuvântul Domnului a fost către el și i‐a zis: Ce faci aici, Ilie?

10Și el a zis: Am fost foarte gelos pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe prorocii tăi și am rămas eu singur și caută să‐mi ia viața.

11Și el a zis: Ieși și stai pe munte înaintea Domnului. Și iată Domnul a trecut, și un vânt mare și puternic despica munții și sfărâma stâncile înaintea Domnului; Domnul nu era în vânt. Și după vânt, un cutremur de pământ: Domnul nu era în cutremurul de pământ.

12Și după cutremurul de pământ, foc; Domnul nu era în foc. Și după foc, un glas de șopot încet.

13Și a fost așa: cum a auzit Ilie, și‐a acoperit fața în manta și a ieșit și a stătut la intrarea peșterii. Și iată un glas către el zicând: Ce faci aici, Ilie?

14Și el a zis: Am fost foarte gelos pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe prorocii tăi și am rămas eu, eu singur, și caută să‐mi ia viața.

15Și Domnul i‐a zis: Mergi, întoarce‐te pe calea ta către pustia Damascului și când vei veni, să ungi pe Hazael împărat peste Siria.

16Și pe Iehu, fiul lui Nimși, îl vei unge împărat peste Israel și pe Elisei, fiul lui Șafat, de la Abel‐Mehola, îl vei unge proroc în locul tău.

17Și va fi așa: cel ce va scăpa de sabia lui Hazael, îl va ucide Iehu și cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide Elisei.

18Și mi‐am oprit în Israel șapte mii, toți genunchii care nu s‐au plecat înaintea lui Baal și toate gurile care nu l‐au sărutat.

19Și s‐a dus de acolo și a aflat pe Elisei, fiul lui Șafat, și el ara cu douăsprezece juguri înaintea lui și era cu al douăsprezecelea. Și Ilie a trecut pe lângă el și și‐a aruncat mantaua peste el.

20Și el a lăsat boii și a alergat după Ilie și a zis: Te rog, să sărut pe tatăl meu și pe mama mea, și te voi urma. Și el i‐a zis: Du‐te, întoarce‐te: căci ce ți‐am făcut?

21Și s‐a întors de la el și a luat o pereche de boi și i‐a jertfit și cu uneltele boilor a fiert carnea lor și a dat‐o poporului și au mâncat‐o. Și s‐a sculat și a mers după Ilie și i‐a slujit.

← Chapter 18 Jump to: Chapter 20 →