2 Samuel 21

Romanian 1931

← Chapter 20 Jump to: Chapter 22 →

1Și a fost foamete în timpul lui David trei ani, an după an. Și David a căutat fața Domnului. Și Domnul a zis: Este pentru Saul și pentru casa de sânge, căci a omorât pe gabaoniți.

2Și împăratul a chemat pe gabaoniți și le‐a vorbit. (Și gabaoniții nu erau din copiii lui Israel, ci din rămășița amoriților și copiii lui Israel le juraseră și Saul în râvna sa pentru copiii lui Israel și Iuda a căutat să‐i ucidă).

3Și David a zis gabaoniților: Ce să vă fac și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?

4Și gabaoniții i‐au zis: Nu este vorba de argint sau aur între noi și Saul sau casa lui și nici să omori pentru noi vreun bărbat din Israel. Și el a zis: Vă voi face ce veți zice.

5Și ei au zis împăratului: Pe bărbatul care ne‐a nimicit și a urzit pierderea noastră, ca să nu mai rămânem în toate hotarele lui Israel…

6Să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui și‐i vom spânzura Domnului la Ghibea lui Saul, alesul Domnului. Și împăratul a zis: Voi da.

7Și împăratul a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul Domnului care era între ei, între David și Ionatan, fiul lui Saul.

8Și împăratul a luat pe cei doi fii ai Rițpei, fiica lui Aiia, pe care îi născuse ea lui Saul, Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii ai Merabei, fiica lui Saul, pe care‐i născuse ea lui Adriel, fiul lui Barzilai, Meholatitul.

9Și i‐a dat în mâinile gabaoniților și i‐au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Și cei șapte au căzut împreună și au fost uciși în cele dintâi zile ale secerișului la începutul secerișului orzului.

10Și Rițpa, fiica lui Aiia, a luat un sac și l‐a întins pentru sine peste stâncă, de la începutul seceratului până s‐a vărsat apă peste ei din ceruri; și n‐a lăsat să se odihnească păsările cerurilor peste ei ziua, nici fiarele câmpului noaptea.

11Și s‐a spus lui David ce făcuse Rițpa, fiica lui Aiia, țiitoarea lui Saul.

12Și David s‐a dus și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul său, de la locuitorii din Iabes‐Galaad, care le furaseră din ulița Bet‐Șanului, unde îi spânzuraseră filistenii în ziua când filistenii uciseseră pe Saul în Ghilboa.

13Și a adus de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul său. Și au adunat oasele celor ce fuseseră spânzurați.

14Și au îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatan, fiul său, în țara lui Beniamin la Țela, în mormântul lui Chis, tatăl său, și au făcut tot ce poruncise împăratul. Și după aceasta Dumnezeu s‐a lăsat înduplecat față de țară.

15Și filistenii au avut iarăși război cu Israel. Și David s‐a pogorât și robii lui cu el și s‐au luptat împotriva filistenilor. Și David era ostenit.

16Și Ișbi‐Benob, care era din copiii lui Rafa, (greutatea suliței lui era de trei sute de greutăți de aramă și el era încins cu o sabie nouă), s‐a gândit să lovească pe David.

17Și Abișai, fiul Țeruiei, l‐a ajutat și a lovit pe filistean și l‐a ucis. Și bărbații lui David i‐au jurat zicând: Să nu mai ieși cu noi la luptă ca să nu stingi cande la lui Israel.

18Și a fost așa: după aceea a fost iarăși război cu filistenii în Gob. Atunci Sibecai Hușatitul a lovit pe Saf care era din copiii lui Rafa.

19Și iarăși a fost război cu filistenii la Gob. Și Elhanan, fiul lui Iaare‐Oreghim, Betleemitul, a lovit pe Goliat, Ghititul, și mânerul suliței lui era ca un sul de țesător.

20Și iarăși a fost război la Gat și acolo era un bărbat foarte înalt și degetele mâinilor lui și degetele picioarelor lui erau șase și șase, douăzeci și patru la număr. Și se născuse și el lui Rafa.

21Și el a batjocorit pe Israel și Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l‐a ucis.

22Acești patru se născuseră lui Rafa la Gat și au căzut prin mâna lui David și prin mâna robilor lui.

← Chapter 20 Jump to: Chapter 22 →