Acts 3

Romanian 1931

← Chapter 2 Jump to: Chapter 4 →

1Iar Petru și Ioan se suiau la Templu, la ceasul rugăciunii, care este al nouălea.

2Și era purtat un oarecare bărbat, care era olog din pântecele mamei sale, pe care‐l puneau în fiecare zi lângă poarta Templului, numită Frumoasă, spre a cerși milostenie de la cei ce intrau în Templu.

3El, văzând pe Petru și pe Ioan că aveau de gând să intre în Templu, s‐a rugat să‐i dea milostenie.

4Și Petru, uitându‐se țintă la el, cu Ioan, a zis: Uită‐te la noi.

5Și el i‐a privit cu luare aminte așteptând să primească ceva de la ei.

6Dar Petru a zis: Argint și aur n‐am; dar ce am, aceasta îți dau: în numele lui Isus Hristos din Nazaret, umblă.

7Și l‐a apucat de mâna dreaptă și l‐a sculat: și îndată i s‐au întărit picioarele și gleznele.

8Și sărind în sus a stat și a început să umble. Și a intrat cu ei în Templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu.

9Și tot poporul l‐a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu.

10Și‐l cunoșteau că el ședea pentru milostenie lângă Poarta Frumoasă a Templului, și s‐au umplut de mirare și uimire, pentru ceea ce i se întâmplase.

11Și pe când ținea el pe Petru și pe Ioan, tot poporul a alergat la ei în pridvorul numit al lui Solomon, fiind uimiți.

12Și când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbați israeliți, de ce vă minunați de acest om sau de ce vă uitați țintă la noi ca și cum cu puterea sau cucernicia noastră am fi făcut ca el să umble?

13Dumnezeul lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Slujitorul său Isus, pe care voi l‐ați dat prins și l‐ați tăgăduit în fața lui Pilat, când acesta a judecat să‐i dea drumul.

14Dar voi ați tăgăduit pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se dăruiască un bărbat ucigaș

15și ați omorât pe Domnitorul vieții, pe care Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, pentru care noi suntem martori.

16Și prin credința în numele lui, a întărit numele lui pe acest om, pe care‐l vedeți și‐l știți, și credința care este prin el i‐a dat sănătatea aceasta întreagă înaintea voastră a tuturor.

17Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făptuit ca și mai marii voștri.

18Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce a vestit mai înainte prin gura tuturor prorocilor, că Hristosul său avea să sufere.

19Pocăiți‐vă deci și întoarceți‐vă iarăși ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină vremuri de însuflețire de la fața Domnului

20și să trimită pe Hristos Isus, cel mai dinainte rânduit pentru voi,

21pe care cerul trebuie să‐l primească până la vremuri de întocmire din nou a tuturor, despre care a vorbit Dumnezeu, prin gura sfinților săi proroci din veac.

22Moise, da, a zis: Domnul Dumnezeu vă va ridica un Prooroc dintre frații voștri ca mine; să ascultați de el în toate câte va vorbi către voi.

23Și va fi așa: orice suflet care nu va asculta de prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din popor.

24Da, și toți prorocii de la Samuel și cei ce au urmat pe rând, câți au vorbit au și vestit zilele acestea.

25Voi sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l‐a făcut Dumnezeu cu părinții voștri, zicând lui Avraam: Și în sămânța ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului.

26Dumnezeu înviind pe Slujitorul său, l‐a trimis întâi vouă ca să vă binecuvânteze, întorcându‐vă fiecare de la răutățile voastre.

← Chapter 2 Jump to: Chapter 4 →