Genesis 41 — Romanian 1931

8Și a fost așa: dimineața duhul lui era tulburat. Și a trimis să cheme pe toți ghicitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Și Faraon le‐a istorisit visul său, dar nimeni nu le‐a putut tâlcui lui Faraon.

9Atunci mai marele paharnicilor a vorbit lui Faraon zicând: Îmi aduc aminte astăzi de păcatele mele.

10Faraon s‐a mâniat pe robii săi și m‐a pus sub pază în casa mai marelui gărzii pe mine și pe mai marele pitarilor.

11Și într‐o noapte eu și el am visat un vis; am visat fiecare după tâlcuirea visului său.

12Și era acolo cu noi un tânăr Evreu, rob al mai marelui gărzii; și noi i‐am istorisit lui și ne‐a tâlcuit visurile; fiecăruia i‐a tâlcuit după visul său.

13Și a fost așa: cum ne‐a tâlcuit așa a fost: pe mine m‐a așezat iarăși în locul meu și pe el l‐a spânzurat.

14Atunci Faraon a trimis și a chemat pe Iosif. Și l‐au scos în grabă din groapă și s‐a ras și și‐a schimbat veșmintele și a intrat la Faraon.

15Și Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis și nu este nimeni care să‐l tâlcuiască și am auzit zicând de tine că auzi un vis și‐l tâlcuești.

16Și Iosif a răspuns lui Faraon, zicând: Nu este în mine: Dumnezeu va răspunde lui Faraon de pace.

17Și Faraon a zis lui Iosif: În visul meu iată stam pe marginea râului.

18Și iată se suiau din râu șapte vaci grase la carne și frumoase la vedere și pășteau în trestii.

19Și iată alte șapte vaci se suiau după ele, slabe și foarte urâte la vedere și slabe la carne, cum n‐am văzut niciodată în toată țara Egiptului așa de urâte.

20Și vacile cele slabe și urâte au înghițit pe cele dintâi șapte vaci grase.

21Și au intrat în pântecele lor și nu se putea cunoaște că intraseră în pântecele lor și erau urâte la vedere ca la început. Și m‐am deșteptat.

22Și am văzut în visul meu și iată șapte spice ieșeau pe un singur pai, pline și frumoase.

23Și iată șapte spice seci, subțiri, arse de vântul de răsărit, răsăreau după ele.

24Și spicele cele subțiri au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Și am spus ghicitorilor, dar niciunul n‐a putut să‐mi lămurească.

25Și Iosif a zis lui Faraon: Visul lui Faraon este unul. Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.

26Cele șapte vaci frumoase sunt șapte ani și cele șapte spice frumoase sunt șapte ani. Visul este unul.

27Și cele șapte vaci slabe și urâte care se suiau după ele sunt șapte ani și cele șapte spice goale arse de vântul de răsărit vor fi șapte ani de foamete.

28Acesta este cuvântul pe care l‐am vorbit lui Faraon: Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.

29Iată vin șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului.

30Și după ei se vor ivi șapte ani de foamete și tot belșugul va fi uitat în țara Egiptului și foametea va topi țara.

31Și belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din pricina foametei aceleia, căci va fi foarte grea.

32Și întrucât visul s‐a arătat lui Faraon de două ori înseamnă că lucrul este hotărât de Dumnezeu și Dumnezeu îl va face curând.

33Acum dar să caute Faraon un bărbat înțelept și priceput și să‐l pună peste țara Egiptului.

34Faraon să facă aceasta: să așeze priveghetori în țară și să ia a cincea parte din țara Egiptului în cei șapte ani de belșug.

35Și să adune toate bucatele acestor ani buni ce vor veni și să strângă grâu sub mâna lui Faraon ca bucate în cetăți și să le păstreze.

36Și bucatele vor fi ca provizie a țării în cei șapte ani de foamete care vor fi în țara Egiptului, ca să nu piară țara de foamete.

37Și cuvântul a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor robilor săi.

38Și Faraon a zis robilor săi: Oare vom găsi noi asemenea acestuia un om în care este Duhul lui Dumnezeu?

39Și Faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ție ți‐a arătat toate acestea, nimeni nu este priceput și înțelept ca tine.

40Tu vei fi peste casa mea și după gura ta va fi cârmuit tot poporul meu; eu numai cu scaunul de domnie voi fi mai mare decât tine.

41Și Faraon a zis lui Iosif: Vezi, te‐am pus peste toată țara Egiptului.

42Și Faraon și‐a scos inelul din mână și l‐a pus în mâna lui Iosif și l‐a îmbrăcat cu haine de in subțire și i‐a pus un lanț de aur la gât.

43Și l‐a suit în carul al doilea pe care‐l avea și strigau înaintea lui: Plecați genunchiul! Și l‐a pus peste toată țara Egiptului.

44Și Faraon a zis lui Iosif: Eu sunt Faraon și fără tine nimeni să nu‐și ridice mâna sau piciorul în toată țara Egiptului.

45Și Faraon a pus numele lui Iosif: Țafnat‐Pahneah și i‐a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti‐Fera, preotul din On. Și Iosif a ieșit peste țara Egiptului.

46Și Iosif avea treizeci de ani când a stat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și Iosif a ieșit dinaintea lui Faraon și a mers prin toată țara Egiptului.

47Și pământul a rodit din plin în cei șapte ani de belșug.

48Și el a strâns toate bucatele celor șapte ani care erau în țara Egiptului și a adunat bucatele în cetăți; bucatele de pe câmpul care era împrejurul fiecărei cetăți le‐a pus în ea.

49Și Iosif a îngrămădit grâu ca nisipul mării, foarte mult, încât au încetat să‐l numere, căci era fără număr.

50Și înainte de anul de foamete, lui Iosif i s‐au născut doi fii pe care i‐a născut Asnat, fiica lui Poti‐Fera, preotul din On.

51Și Iosif a pus numele celui întâi‐născut Manase: Căci Dumnezeu m‐a făcut să uit tot necazul meu și toată casa tatălui meu.

52Și a pus numele celui al doilea Efraim: Căci Dumnezeu m‐a făcut să fiu rodnic în țara întristării mele.

53Și cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut.

54Și cei șapte ani de foamete au început să vină, după cum zisese Iosif. Și a fost foamete în toate țările, dar în toată țara Egiptului era pâine.

55Și toată țara Egiptului a început să flămânzească și poporul a strigat către Faraon pentru pâine. Și Faraon a zis tuturor egiptenilor: Mergeți la Iosif; faceți ce vă va zice el.

56Și foametea era peste toată fața pământului. Și Iosif a deschis toate grânarele și a vândut egiptenilor și foametea era grea în țara Egiptului.

57Și toate țările veneau în Egipt la Iosif să cumpere grâu, căci foametea era grea peste tot pământul.