Joshua 14

Romanian 1931

← Chapter 13 Jump to: Chapter 15 →

1Acestea sunt cele pe care le‐au moștenit copiii lui Israel în țara Canaan, pe care le‐a împărțit lor spre moștenire, Eleazar preotul și Iosua, fiul lui Nun, și capii părintești ai semințiilor copiilor lui Israel.

2Moștenirea lor a fost prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, la nouă seminții și o jumătate de seminție.

3Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și la o jumătate de seminție dincolo de Iordan, dar nu dăduse moștenire între ei Leviților.

4Căci copiii lui Iosif erau două seminții, Manase și Efraim; și n‐au dat parte Leviților în țară, afară de cetăți de locuit și ocoalele lor pentru turmele lor și pentru bunurile lor.

5Copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și au împărțit țara.

6Și copiii lui Iuda s‐au apropiat de Iosua în Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenezitul, i‐a zis: Tu știi cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul către Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine în Cades‐Barnea.

7Eu eram de patruzeci de ani când m‐a trimis Moise, robul Domnului, din Cades‐Barnea să iscodesc țara și i‐am adus vorbă, cum era în inima mea.

8Și frații mei care se suiseră cu mine făceau să se topească inima poporului, dar cu am urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu.

9Și Moise a jurat în ziua aceea, zicând: De nu va fi țara pe care ți‐a călcat piciorul de moștenire ție și copiilor tăi în veac, căci ai urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul tău.

10Și acum iată Domnul m‐a păstrat viu, acești patruzeci și cinci de ani, după cum a vorbit, când a vorbit Domnul cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustie; și acum iată, astăzi sunt de optzeci și cinci de ani.

11Sunt încă tot așa de tare astăzi ca și în ziua în care m‐a trimis Moise: cum era puterea mea atunci, așa este puterea mea acum, pentru război și pentru a ieși și pentru a intra.

12Și acum, dă‐mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea; căci ai auzit în ziua aceea că acolo sunt anachimii și cetăți mari și întărite. Poate că Domnul va fi cu mine, și‐i voi alunga, după cum a vorbit Domnul.

13Și Iosua l‐a binecuvântat și a dat ca moștenire Hebronul lui Caleb, fiui lui Iefune.

14De aceea Hebronul a ajuns moștenirea lui Caleb, fiul lui Iefune Chenezitul, până în ziua de astăzi, pentru că a urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

15Și numele Hebronului mai înainte era Chiriat‐Arba; Arba era cel mai mare om între anachimi. Și țara s‐a odihnit de război.

← Chapter 13 Jump to: Chapter 15 →