Luke 24

Romanian 1931

← Chapter 23 Jump to:

1Iar în ziua întâi a săptămânii, dis‐de‐dimineață, au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră.

2Și au găsit piatra prăvălită de la mormânt.

3Și au intrat și n‐au aflat trupul Domnului Isus.

4Și a fost așa: pe când ele erau în nedumerire despre aceasta, iată doi bărbați au stat lângă ele în veșminte luminând ca fulgerul.

5Și pe când ele erau speriate și își plecau fețele la pământ, ei au zis către ele: Pentru ce căutați pe cel viu cu cei morți?

6Nu este aici, ci s‐a sculat. Aduceți‐vă aminte cum v‐a vorbit pe când era încă în Galileea,

7zicând că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit și a treia zi să învie.

8Și ele și‐au adus aminte de vorbele lui.

9Și s‐au întors de la mormânt și au vestit toate acestea la cei unsprezece și la toți ceilalți.

10Și erau Maria Magdalena și Ioana și Maria, mama lui Iacov și altele cu ele, care ziceau acestea către apostoli.

11Și vorbele acestea s‐au părut înaintea lor ca un basm și nu le‐au crezut.

12Dar Petru s‐a sculat și a alergat la mormânt și plecându‐se vede fâșiile de pânză singure: și a plecat acasă minunându‐se de ceea ce se făcuse.

13Și iată doi dintre ei se duceau în aceeași zi la un sat al cărui nume era Emaus, depărtat de Ierusalim de șaizeci de stadii.

14Și ei vorbeau unul către altul de toate întâmplările acestea.

15Și a fost așa: pe când vorbeau ei și cercetau împreună, Isus însuși s‐a apropiat și mergea împreună cu ei.

16Dar ochii lor erau ținuți ca să nu‐l cunoască.

17Și el a zis către ei: Ce cuvinte sunt acestea pe care le schimbați unul cu altul mergând? Și ei au stat cu fețele amărâte.

18Și unul din ei, cu numele Cleopa, răspunzând a zis către el: Tu singur stai vremelnic în Ierusalim și nu cunoști cele întâmplate în el în aceste zile?

19Și el le‐a zis: Care? Iar ei i‐au zis: Cele despre Isus din Nazaret, care a fost bărbat proroc, puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.

20Și cum mai marii preoților și mai marii noștri l‐au dat la osândă de moarte și l‐au răstignit.

21Iar noi nădăjduiam că el este cel ce avea să răscumpere pe Israel, dar cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s‐au făcut acestea.

22Ci și unele femei dintr‐ale noastre ne‐au pus în uimire: fiind duse dis‐de‐dimineață la mormânt

23și negăsind trupul lui, au venit spunând că au văzut și arătare de îngeri care zic că el este viu.

24Și unii dintre cei ce erau cu noi au plecat la mormânt și au găsit astfel cum au spus și femeile, iar pe el nu l‐au văzut.

25Și el a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima să credeți în cele ce au vorbit prorocii!

26Oare nu trebuia ca Hristosul să sufere acestea și să intre în slava sa?

27Și începând de la Moise și de la toți prorocii, le‐a tâlcuit prin toate scripturile cele despre el.

28Și s‐au apropiat de satul unde mergeau și el s‐a făcut că merge mai departe.

29Iar ei au stăruit de el zicând: Rămâi cu noi pentru că este spre seară și ziua aproape s‐a plecat. Și a intrat ca să rămână cu ei.

30Și a fost așa: pe când stătea el la masă cu ei, a luat pâinea și a binecuvântat‐o și a frânt și le‐a dat.

31Și li s‐au deschis ochii și l‐au cunoscut; și el s‐a făcut nevăzut de la ei.

32Și au zis unul către altul: Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe cale și când ne deschidea scripturile?

33Și s‐au sculat chiar în acel ceas și s‐au întors la Ierusalim și au aflat adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei împreună cu ei,

34zicând: Într‐adevăr Domnul s‐a sculat și s‐a arătat lui Simon.

35Și ei au istorisit cele de pe cale și cum li se făcuse cunoscut la frângerea pâinii.

36Și pe când vorbeau ei acestea, el însuși a stat în mijlocul lor și le zice: Pace vouă!

37Iar ei s‐au înspăimântat și s‐au înfricoșat și li se părea că văd un duh.

38Și el le‐a zis: Pentru ce sunteți tulburați și pentru ce se suie gânduri în inima voastră?

39Vedeți mâinile mele și picioarele mele că eu însumi sunt; pipăiți‐mă și vedeți; pentru că un duh n‐are carne și oase după cum mă vedeți pe mine că am.

40Și zicând aceasta le‐a arătat mâinile și picioarele.

41Iar pe când de bucurie nu credeau încă și se minunau, le‐a zis: Aveți ceva de mâncare aici?

42Iar ei i‐au dat o bucată de pește fript și dintr‐un fagure de miere.

43Și a luat‐o înaintea tuturor și a mâncat.

44Și a zis către ei: Acestea sunt cuvintele mele pe care vi le‐am vorbit când eram încă împreună cu voi că trebuie să fie împlinite toate cele scrise despre mine în legea lui Moise și în proroci și în psalmi.

45Atunci le‐a deschis mintea să înțeleagă scripturile.

46Și le‐a zis: Așa este scris că Hristosul să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi

47și să se propovăduiască în numele său pocăință spre iertare de păcate la toate Neamurile, începând de la Ierusalim.

48Voi sunteți martori ai acestora.

49Și iată, eu trimit făgăduința Tatălui meu peste voi, dar voi stați în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.

50Și i‐a dus afară până spre Betania și și‐a ridicat mâinile și i‐a binecuvântat.

51Și a fost așa: pe când îi binecuvânta s‐a despărțit de ei și era dus în sus în cer.

52Și ei i s‐au închinat și s‐au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

53Și erau neîncetat în Templu binecuvântând pe Dumnezeu.

← Chapter 23 Jump to: