Matthew 8

Romanian 1931

← Chapter 7 Jump to: Chapter 9 →

1Și după ce s‐a pogorât de pe munte, l‐au urmat gloate multe.

2Și iată, un lepros s‐a apropiat de el și i s‐a închinat zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești.

3Și Isus a întins mâna și l‐a atins, zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra lui a fost curățită.

4Și Isus îi zice: Vezi să nu spui la nimeni, ci mergi, arată‐te preotului și adu darul pe care l‐a rânduit Moise, spre mărturie lor.

5Și când a intrat în Capernaum, s‐a apropiat de el un sutaș, rugându‐l

6și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu‐se cumplit.

7Și îi zice: Voi veni și‐l voi însănătoși.

8Și sutașul a răspuns și a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu un cuvânt și sluga mea se va tămădui.

9Căci și eu sunt un om sub stăpânire, având sub mine însumi ostași, și zic acestuia: Du‐te. Și se duce. Și altuia: Vino. Și vine. Și robului meu: Fă aceasta. Și face.

10Și când a auzit Isus, s‐a mirat și a zis celor ce‐l urmau: Adevărat vă spun: n‐am găsit nici în Israel atâta credință.

11Dar vă spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam și Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor,

12iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

13Și Isus a zis sutașului: Du‐te, fie‐ți cum ai crezut. Și sluga s‐a tămăduit în ceasul acela.

14Și când a venit Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând acolo și prinsă de friguri.

15Și i‐a atins mâna și au lăsat‐o frigurile. Și ea s‐a sculat și‐i slujea.

16Și când s‐a făcut seară, i‐au adus mulți îndrăciți și a scos afară duhurile prin cuvânt și a tămăduit pe toți care erau bolnavi,

17ca să împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul, care zice: El însușii a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.

18Și când a văzut Isus gloate multe împrejurul său a poruncit să treacă dincolo.

19Și unul, un cărturar, s‐a apropiat și i‐a zis: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge.

20Și Isus îi zice: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul.

21Și un altul dintre ucenici i‐a zis: Doamne, dă‐mi voie mai întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu.

22Dar Isus îi zice: Urmează‐mă și lasă morții să‐și îngroape pe morții lor.

23Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l‐au urmat.

24Și iată s‐a făcut o furtună cumplită pe mare, încât corabia se acoperea de valuri: iar el dormea.

25Și s‐au apropiat de el și l‐au deșteptat, zicând: Doamne, scapă‐ne; pierim!

26Și el le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci s‐a sculat, a certat vânturile și marea și s‐a făcut o liniște mare.

27Și oamenii s‐au mirat zicând: Ce fel de om este acesta, că și vânturile și marea îl ascultă?

28Și când a venit el dincolo, în ținutul Gadarenilor, l‐au întâmpinat doi îndrăciți, ieșind din morminte, foarte înfuriați, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea.

29Și iată, au strigat zicând: Ce avem noi cu tine, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme?

30Și departe de ei era o turmă de porci mulți, păscând.

31Și dracii îl rugau zicând: Dacă ne scoți afară, trimite‐ne în turma de porci.

32Și el le‐a zis: Mergeți. Iar ei au ieșit și s‐au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s‐a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape.

33Iar cei ce îi pășteau au fugit și s‐au dus în cetate și au spus toate și cele întâmplate cu îndrăciții.

34Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Și când l‐au văzut, l‐au rugat să treacă din hotarele lor.

← Chapter 7 Jump to: Chapter 9 →