Luke 18

Romanian 2009

← Chapter 17 Jump to: Chapter 19 →

1Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul.

2Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina.

3Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu!

4Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine,

5pentru că această văduvă mă tot supără, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă necăjească.”

6Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept?

7Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte?

8Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”

9A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.

10„Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş.

11Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta.

12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig.

13Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul!

14Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte pe sine va fi înălţat.”

15Îi aduceau şi copii să se atingă de ei, dar, când i-au văzut, ucenicii i-au mustrat.

16Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.

17Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”

18Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

19Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Unul-Dumnezeu.

20Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! ”

21Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!”

22Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-Mă!”

23Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.

24Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu!

25Mai uşor e să treacă o frânghie prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”

26Cei care-L ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?”

27Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

28Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”

29Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu

30şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”

31Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului.

32Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat

33şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, iar a treia zi va învia.”

34Dar ei n-au înţeles nimic din ce a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.

35Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind.

36Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă.

37I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret.

38Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”

39Cei care mergeau cu El l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

40Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat:

41„Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!”

42Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!”

43Şi îndată a văzut şi L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, Îl lăuda pe Dumnezeu.

← Chapter 17 Jump to: Chapter 19 →