1 Kings 22 — Romanian 2015

1Și Siria și Israel au stat trei ani fără război.

2Și s-a întâmplat în al treilea an, că Iosafat, împăratul lui Iuda, a coborât la împăratul lui Israel.

3Și împăratul lui Israel a spus servitorilor săi: Știți că Ramot în Galaad este al nostru și noi am tăcut și nu l-am luat din mâna împăratului Siriei?

4Și i-a spus lui Iosafat: Vei merge cu mine la luptă la Ramot-Galaad? Și Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Eu sunt precum tu ești, poporul meu ca poporul tău, caii mei precum caii tăi.

5Și Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Întreabă, te rog, cuvântul DOMNULUI astăzi.

6Atunci împăratul lui Israel a adunat pe profeți, cam patru sute de bărbați și le-a spus: Să merg împotriva Ramot-Galaadului la luptă, sau să îl las în pace? Iar ei au spus: Urcă-te; fiindcă DOMNUL îl va da în mâna împăratului.

7Și Iosafat a spus: Nu mai este aici un profet al DOMNULUI în afară de aceștia, ca să îl întrebăm?

8Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Este încă un bărbat, Micaia, fiul lui Imla, prin care noi putem întreba pe DOMNUL; dar îl urăsc, pentru că nu profețește binele referitor la mine, ci răul. Și Iosafat a spus: Să nu spună împăratul astfel.

9Atunci împăratul lui Israel a chemat un ofițer și a spus: Grăbește aici pe Micaia, fiul lui Imla.

10Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe tronul său, îmbrăcați cu robele lor, într-un loc gol la intrarea porții Samariei; și toți profeții profețeau înaintea lor.

11Și Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse coarne de fier; și spunea: Astfel spune DOMNUL: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei mistui.

12Și toți profeții au profețit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad și prosperă, pentru că DOMNUL îl va da în mâna împăratului.

13Și mesagerul care mersese să îl cheme pe Micaia i-a vorbit, spunând: Iată acum, cuvintele profeților declară binele împăratului cu o singură gură; să fie cuvântul tău, te rog, ca și cuvântul unuia dintre ei și vorbește ceea ce este bine.

14Și Micaia a spus: Precum DOMNUL trăiește: ce DOMNUL îmi va spune, aceea voi vorbi.

15Astfel el a venit la împărat. Și împăratul i-a spus: Micaia, să mergem împotriva Ramot-Galaadului la luptă, sau să îl lăsăm în pace? Iar el i-a răspuns: Du-te și prosperă, pentru că DOMNUL îl va da în mâna împăratului.

16Și împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că nu îmi vei spune decât ce este adevărat în numele DOMNULUI?

17Iar el a spus: Am văzut tot Israelul împrăștiat pe dealuri, ca oi care nu au păstor; și DOMNUL a zis: Aceștia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace.

18Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ți-am zis eu că nu profețește binele referitor la mine, ci numai răul?

19Iar el a spus: Ascultă tu de aceea cuvântul DOMNULUI: Am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând în picioare la dreapta lui și la stânga lui.

20Și DOMNUL a zis: Cine va convinge pe Ahab să se urce și să cadă la Ramot-Galaad? Și unul spunea într-un fel și un altul spunea într-alt fel.

21Și a ieșit un duh și a stat în picioare înaintea DOMNULUI și a zis: Eu îl voi convinge.

22Și DOMNUL i-a spus: Cum? Iar el a zis: Voi ieși și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui. Iar el a spus: Să îl convingi și învingi de asemenea; ieși și fă astfel.

23De aceea acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi și DOMNUL a vorbit rău referitor la tine.

24Dar Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat și a lovit pe Micaia peste obraz și a spus: Pe ce cale a plecat Duhul DOMNULUI de la mine pentru a-ți vorbi ție?

25Și Micaia a zis: Iată, vei vedea în acea zi când vei intra în camera dinăuntru pentru a te ascunde.

26Și împăratul lui Israel a spus: Ia pe Micaia și du-l înapoi la Amon, guvernatorul cetății, și la Ioas, fiul împăratului.

27Și să spui: Astfel zice împăratul: Puneți pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea chinuirii și cu apa chinuirii, până mă întorc în pace.

28Și Micaia a zis: Dacă te întorci cu adevărat în pace, DOMNUL nu a vorbit prin mine. Și el a spus: Dați ascultare, popoarelor, fiecare dintre voi.

29Astfel, împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au urcat la Ramot-Galaad.

30Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Eu mă voi deghiza și voi intra în bătălie; dar tu îmbracă-te cu robele tale. Și împăratul lui Israel s-a deghizat și a mers în bătălie.

31Dar împăratul Siriei poruncise celor treizeci și două de căpetenii care conduceau carele sale, spunând: Nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, în afară numai de împăratul lui Israel.

32Și s-a întâmplat, când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iosafat, că au spus: Negreșit acesta este împăratul lui Israel. Și s-au abătut pentru a lupta împotriva lui; și Iosafat a strigat.

33Și s-a întâmplat, când căpeteniile carelor au priceput că acesta nu era împăratul lui Israel, că s-au întors de la a-l urmări.

34Și un anumit om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii; de aceea el a spus conducătorului carului său: Întoarce-ți mâna și scoate-mă din oștire, pentru că sunt rănit.

35Și bătălia a crescut în acea zi; și împăratul a stat în picioare în carul său împotriva sirienilor și a murit seara; și sângele curgea din rană în mijlocul carului.

36Și pe la apusul soarelui s-a făcut o strigare prin toată oștirea, spunând: Fiecare om la cetatea sa și fiecare om la țara sa!

37Astfel împăratul a murit și a fost adus la Samaria; și l-au îngropat pe împărat în Samaria.

38Și unul spăla carul în iazul Samariei; și câinii au lins sângele său; și i-au spălat armura; conform cuvântului DOMNULUI pe care îl spusese.

39Și restul faptelor lui Ahab și tot ce a făcut, și casa de fildeș pe care a făcut-o, și toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Israel?

40Astfel, Ahab a adormit cu părinții săi; și Ahazia, fiul său, a domnit în locul său.

41Și Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.

42Iosafat avea treizeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit douăzeci și cinci de ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Azuba, fiica lui Șilhi.

43Și el a umblat în toate căile lui Asa, tatăl său; și nu s-a abătut de la împlinirea lor, făcând ceea ce era drept în ochii DOMNULUI; totuși înălțimile nu au fost îndepărtate, fiindcă poporul încă oferea și ardea tămâie pe înălțimi.

44Și Iosafat a făcut pace cu împăratul lui Israel.

45Și restul faptelor lui Iosafat și puterea sa pe care a arătat-o și cum s-a războit, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Iuda?

46Și rămășița de sodomiți, care rămăsese din zilele tatălui său, Asa, a alungat-o din țară.

47Nu era atunci un împărat în Edom; un guvernator era împărat.

48Iosafat a făcut corăbiile din Tarsis să meargă la Ofir după aur; dar ele nu au mers; căci corăbiile s-au sfărâmat în Ețion-Gheber.

49Atunci i-a spus Ahazia, fiul lui Ahab, lui Iosafat: Să meargă servitorii mei cu servitorii tăi în corăbii. Dar Iosafat a refuzat.

50Și Iosafat a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui David, tatăl său; și Ioram, fiul său, a domnit în locul său.

51Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al șaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doi ani peste Israel.

52Și el a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască;

53Fiindcă a servit lui Baal și i s-a închinat și l-a provocat la mânie pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel, conform cu tot ce făcuse tatăl său.