2 Peter 2

Romanian 2020

← Chapter 1 Jump to: Chapter 3 →

1De fapt, în popor au fost profeți falși; tot așa și între voi vor fi învățători falși care vor răspândi erezii distrugătoare și, negându-l pe Stăpânul care i-a răscumpărat, își vor atrage o pieire neîntârziată.

2Mulți se vor lua după desfrâul lor și, din cauza lor, calea adevărului va fi defăimată.

3Din lăcomie, vor căuta să profite de voi prin discursuri înșelătoare; dar condamnarea îi așteaptă de mult, iar pieirea lor stă la pândă.

4Căci dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care păcătuiseră, ci i-a alungat în iad, în adâncurile întunericului, ca să fie ținuți pentru judecată;

5dacă nu a cruțat lumea din vechime, ci l-a păstrat pe Nóe, împreună cu alți șapte, ca vestitor al dreptății în timp ce a dezlănțuit potopul peste lumea celor nelegiuiți;

6dacă a condamnat cetățile Sodóma și Gomóra și le-a prefăcut în cenușă, dând un exemplu pentru cei care aveau să trăiască în nelegiuire;

7dacă l-a salvat pe dreptul Lot, îndurerat de purtarea desfrânată a celor nelegiuiți,

8pentru că dreptul care trăia între ei era zi de zi chinuit în sufletul lui cinstit la vederea și auzul faptelor lor nelegiuite,

9atunci Domnul știe să-i salveze din încercare pe cei evlavioși, iar pe cei nedrepți să-i țină până în ziua judecății ca să-i pedepsească,

10mai ales pe aceia care urmează poftele necurate ale trupului, disprețuind autoritatea Domnului. Îndrăzneți, încrezuți, ei nu se sfiesc să insulte ființele mărețe,

11în timp ce îngerii, deși mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată blasfemă împotriva lor.

12Dar aceștia, ca niște animale fără minte, sortite din fire capturării și pieirii, defăimând cele ce nu cunosc, vor pieri de aceeași pieire ca și ele,

13îndurând nedreptatea ca plată a nedreptății. Ei consideră o fericire destrăbălarea în plină zi; murdari și infami, ei își găsesc desfătarea în seducțiile lor când petrec cu voi.

14Le curg ochii după desfrânate și nu se satură de păcat; seduc sufletele șovăitoare; inima lor este deprinsă la lăcomie. Copii blestemați!

15Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit urmând calea lui Balaám al lui Bosór, care s-a lăsat ademenit de plata unei nelegiuiri,

16dar a fost mustrat pentru fapta sa nelegiuită: un animal de povară, mut, vorbind cu grai omenesc, a oprit nebunia profetului.

17Aceștia sunt fântâni fără apă, nori purtați de furtună; lor le este păstrată bezna întunericului,

18pentru că debitând vorbe umflate și goale, ei ademenesc, prin poftele desfrânate ale trupului, pe cei care abia fugiseră de cei ce trăiesc în rătăcire,

19promițându-le libertatea, pe când ei sunt sclavi ai corupției, pentru că cineva este sclavul aceluia de care este învins.

20Într-adevăr, dacă, după ce au fugit de întinările lumii prin cunoașterea Domnului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos, sunt din nou înlănțuiți și învinși de acestea, starea de pe urmă devine pentru ei mai rea decât cea dintâi.

21Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese încredințată.

22Cu ei s-a întâmplat ca în proverbul adevărat: „Câinele s-a întors la ceea ce a vomat, iar scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă”.

← Chapter 1 Jump to: Chapter 3 →