Acts 7 — Romanian 2020

1Marele preot a zis: „Așa este?”.

2Dar el a spus: „Voi, frați și părinți, ascultați! Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abrahám pe când era în Mesopotámia, mai înainte de a fi locuit în Harán

3și i-a zis: «Ieși din pământul tău și dintre rudele tale și du-te în țara pe care ți-o voi arăta!».

4Atunci, ieșind din țara caldeilor, a locuit în Harán. De acolo, după ce a murit tatăl său, [Dumnezeu] l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum.

5Și nu i-a dat în ea moștenire nicio palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui și descendenței lui după el, deși nu avea niciun copil.

6Dumnezeu a zis astfel: «Urmașii lui vor fi locuitori în altă țară, vor fi făcuți sclavi și vor fi chinuiți patru sute de ani,

7dar pe neamul căruia îi vor fi sclavi, eu îl voi judeca », a spus Dumnezeu, «și după aceea vor ieși [de acolo] și îmi vor aduce cult în locul acesta ».

8Și i-a dat alianța circumcíziei. Astfel i-a dat naștere lui Isáac și l-a circumcis în ziua a opta, Isáac, lui Iacób, iar Iacób, celor doisprezece patriarhi.

9Dar patriarhii, geloși pe Iosíf, l-au vândut în Egipt. Însă Dumnezeu era cu el

10și l-a eliberat din toate necazurile lui: i-a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraón, regele Egiptului, și l-a stabilit guvernator peste Egipt și peste toată casa lui.

11Dar a venit peste tot Egiptul și peste Canaán o foamete și o mare nenorocire, iar părinții noștri nu găseau hrană.

12Auzind Iacób că în Egipt erau grâne, i-a trimis prima dată pe părinții noștri;

13a doua oară, Iosíf li s-a făcut cunoscut fraților săi, astfel că i-a fost descoperită lui Faraón originea lui Iosíf.

14Atunci Iosíf a trimis ca să fie chemat tatăl său și toată rudenia: cu totul, șaptezeci și cinci de persoane.

15Și a coborât Iacób în Egipt, unde a murit el și părinții noștri.

16Au fost mutați la Síhem și puși în mormântul pe care Abrahám îl cumpărase cu arginți de la fiii lui Emòr în Síhem.

17Dar pe măsură ce se apropia timpul promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse lui Abrahám, poporul creștea și se înmulțea în Egipt,

18până când « s-a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoștea pe Iosíf ».

19Acesta s-a purtat cu perfidie față de neamul nostru, i-a asuprit pe părinții noștri, până la a-i face să-și arunce nou-născuții, ca să nu mai trăiască.

20În acel timp s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui.

21Dar când a fost abandonat, l-a luat la ea fiica Faraónului și l-a crescut ca pe fiul ei.

22Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele sale.

23Când a împlinit patruzeci [de ani], i-a venit în minte să-i viziteze pe frații lui, pe fiii lui Israél.

24Văzând că unul dintre ei era nedreptățit, i-a venit în ajutor și l-a răzbunat pe cel care era oprimat, ucigându-l pe egiptean.

25De fapt, credea că frații lui vor fi înțeles că Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înțeles.

26A doua zi, văzând că se certau, i-a îndemnat la împăcare, spunând: «Oameni [buni], sunteți frați! De ce să vă nedreptățiți unul pe altul?».

27Dar cel care îl nedreptățea pe aproapele l-a respins, zicând: « Cine te-a pus conducător și judecător peste noi?

28Nu cumva vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean? ».

29La acest cuvânt, Moise a fugit și a fost străin în ținutul Madián unde a dat naștere la doi fii.

30După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sinài, în flacăra unui tufiș care ardea.

31Când a văzut, Moise a rămas uimit de această apariție. În timp ce se apropia ca să vadă, a fost [auzit] glasul Domnului:

32« Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Iacób ». Atunci Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească.

33Dar Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt!

34Căci am văzut oprimarea poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor și am coborât ca să-i eliberez. Și acum, du-te, eu te trimit în Egipt!».

35Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: « Cine te-a stabilit conducător și judecător? », pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator prin îngerul care i-a apărut în tufișul arzând.

36Acesta i-a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustiu timp de patruzeci de ani.

37Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israél: « Dumnezeu va ridica pentru voi dintre frații voștri un profet ca mine ».

38Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinài și părinții noștri: el a primit cuvinte de viață ca să ni le dea nouă.

39Părinții noștri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor și s-au întors spre Egipt,

40spunându-i lui Áaron: « Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu știm ce s-a întâmplat! ».

41În zilele acelea, și-au făcut un vițel și au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.

42Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat și i-a lăsat să aducă cult oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților: «Mi-ați adus oare sacrificii și ofrande timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israél?

43Voi ați purtat cortul lui Móloc și steaua zeului vostru Refán, chipuri pe care le-ați făcut ca să vă prosternați înaintea lor. De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilón».

44Părinții noștri aveau în pustiu cortul mărturiei după cum a hotărât cel care îi spusese lui Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse,

45iar părinții noștri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iósue când au luat în stăpânire [țara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinților noștri și așa [a rămas] până în zilele lui Davíd.

46Acesta a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacób.

47Solomón i-a construit o casă.

48Însă Cel Preaînalt nu locuiește în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:

49« Cerul este tronul meu, iar pământul, scăunel picioarelor mele. Ce fel de casă îmi veți construi, spune Domnul, sau care este locul meu de odihnă?

50Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?».

51Încăpățânați, cu inimile și urechile păgâne, voi vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt. Așa au fost părinții voștri, așa sunteți și voi!

52Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-ați trădat și l-ați ucis.

53Voi ați primit Legea prin slujirea îngerilor și nu ați păzit-o”.

54Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor și scrâșneau din dinți împotriva lui.

55Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptați spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu

56și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”.

57Atunci ei, strigând cu glas puternic, și-au astupat urechile și s-au năpustit împreună asupra lui

58și, scoțându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

59Și, în timp ce îl loveau cu pietre, Ștéfan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”.

60Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!”. Și, spunând aceasta, a adormit.