Esther 3

Romanian 2020

1După aceste lucruri, regele Artaxérxe l-a înălțat pe Amán, fiul lui Amedáta din Agág, și l-a promovat. I-a pus tronul mai sus decât al tuturor căpeteniilor care erau cu el.

2Toți slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau și se prosternau înaintea lui Amán, căci așa poruncise regele în privința lui. Însă Mardohéu nu se pleca și nici nu se prosterna.

3Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardohéu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”.

4Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu îi asculta, i-au adus la cunoștință lui Amán ca să vadă dacă vor rămâne cuvintele lui Mardohéu, pentru că el le făcuse cunoscut că este iudeu.

5Amán a văzut că Mardohéu nu se pleca și nu se prosterna înaintea lui și Amán s-a umplut de mânie.

6Însă i s-a părut puțin să-și întindă mâna numai asupra lui Mardohéu, căci i se adusese la cunoștință despre poporul lui Mardohéu. Amán căuta să-i nimicească pe toți iudeii, poporul lui Mardohéu, care erau în tot imperiul lui Artaxérxe.

7În luna întâi, adică luna Nisán, în anul al doisprezecelea al regelui Artaxérxe, au aruncat Pur, adică sorții, înaintea lui Amán, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adár.

8Atunci, Amán i-a zis regelui Artaxérxe: „Există un popor împrăștiat și risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, și legile regelui nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace.

9Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciți! Iar eu voi cântări zece mii de talánți de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”.

10Regele și-a scos inelul din deget și i l-a dat lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, dușmanul iudeilor.

11Regele i-a zis lui Amán: „Argintul să fie dat ție și poporului ca să facă ce este bun în ochii tăi!”.

12I-au chemat pe secretarii regelui în luna întâi, în ziua a treisprezecea, și au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Amán satrapilor regelui, guvernatorilor care erau în fiecare provincie, căpeteniilor fiecărui popor: fiecărei provincii, conform cu scrierea ei și fiecărui popor, conform cu limba lui. A fost scris în numele regelui Artaxérxe și sigilat cu inelul regelui.

13Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă și să-i nimicească pe toți iudeii – tineri și bătrâni, prunci și femei, în aceeași zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, și să le prădeze bunurile. În copia scrisorii regelui cel mare către toți cei care [locuiau] din India și până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii, către căpetenii și către supușii lor, scria așa: „Fiind [noi] la conducerea multor națiuni și având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură și cu delicatețe, am dorit să facem întotdeauna liniștită viața supușilor, să asigurăm o domnie stabilă și liniștită, ușor de străbătut până la marginile [ei] și statornicind pacea de toți dorită. Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința [noastră] și care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor dușman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ține cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. Aflând că numai acest popor se împotrivește oricărui om, că duce un fel de viață străină de legi și, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri și ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciți de tot, femei și copii, prin sabie ostilă, fără milă și ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. Ca astfel, acești oameni dușmani astăzi ca și în trecut, fiind într-o singură zi aruncați în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate și de liniște până la sfârșit”.

14O copie a scrisorii a fost dată ca lege fiecărei provincii, ca să fie făcută cunoscută tuturor popoarelor și să fie pregătite pentru ziua aceea.

15Alergătorii au ieșit în grabă, după cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa: regele și Amán stăteau și beau, dar cetatea Súsa era agitată.

← Chapter 2 Jump to: Chapter 4 →