Mark 14 — Romanian 2020

1Peste două zile aveau să fie Paștele și Ázimele, iar arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă [pe Isus] prin viclenie ca să-l ucidă,

2căci spuneau: „Nu [în timpul] sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul ”.

3Fiind în Betánia în casa lui Símon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea [un vas] din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, și, spărgând [vasul], i-a turnat pe cap.

4Dar erau acolo unii care, indignați, [ziceau] unii către alții: „Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă?

5Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinári și să se dea săracilor”. Și erau revoltați împotriva ei.

6Însă Isus a spus: „Lăsați-o! De ce o necăjiți? A făcut un gest frumos față de mine,

7căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna.

8Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare.

9Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.

10Iúda Iscariót, unul dintre cei doisprezece, a plecat la arhierei ca să-l dea pe mâna lor.

11Când au auzit, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da arginți. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

12În prima zi a Ázimelor, când se jertfea Paștele, discipolii săi i-au spus: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paștele?”.

13Atunci a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: „Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeți după el

14și, acolo unde va intra, spuneți stăpânului casei că învățătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»!

15El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiți acolo pentru noi!”.

16Discipolii au ieșit și au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștele.

17Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece.

18Și, în timp ce stăteau la masă și mâncau, Isus a spus: „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”.

19Atunci au început să se întristeze și să-i spună unul după altul: „Nu cumva eu?”.

20El le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid.

21Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.

22Și, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o și le-a spus: „Luați, acesta este trupul meu!”.

23Apoi, luând potirul și mulțumind, l-a dat lor și au băut din el toți.

24Și le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți.

25Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu!”.

26Și, cântând imnuri, au ieșit spre Muntele Măslinilor.

27Iar Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza, căci este scris: «Voi bate păstorul și oile se vor risipi».

28Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.

29Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza, eu nu”.

30Dar Isus i-a zis: „Adevăr îți spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat un cocoș de două ori, de trei ori mă vei renega”.

31Iar el spunea și mai insistent: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți ziceau la fel.

32Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemaní” și le-a spus discipolilor săi: „Stați aici până când mă voi ruga!”.

33I-a luat cu sine pe Petru, pe Iacób și pe Ioan și a început a se înfiora și a se neliniști

34și le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați!”.

35Și, mergând puțin mai în față, a căzut la pământ și se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul [acela],

36zicând: „Abbá, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce [vrei] tu”.

37Apoi a venit și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Símon, dormi? Nu ai putut să veghezi [nici măcar] un ceas?

38Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”.

39Și, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleași cuvinte.

40A venit din nou și i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-i răspundă.

41A venit a treia oară și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Ajunge! A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor!

42Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.

43Și îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor și a bătrânilor,

44iar trădătorul lui le dăduse un semnal, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l și duceți-l [sub pază] sigură!”.

45Venind, s-a apropiat îndată de el și i-a spus: „Rabbí!”. Și l-a sărutat.

46Atunci ei au pus mâna pe el și l-au prins.

47Însă unul dintre cei care erau de față, scoțându-și sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului și i-a tăiat urechea.

48Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți.

49Zi de zi eram la voi și învățam în templu, și nu m-ați arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile ”.

50Atunci, [discipolii], părăsindu-l, au fugit cu toții.

51Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe [trupul] gol; l-au prins,

52dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.

53L-au dus pe Isus la marele preot și s-au adunat toți arhiereii, bătrânii și cărturarii.

54Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curții marelui preot și, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc.

55Iar arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau;

56căci mulți dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau.

57Câțiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând:

58„Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini de om și în trei zile voi construi un altul, nefăcut de mâini de om»”.

59Dar nici așa mărturia lor nu se potrivea.

60Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceștia împotriva ta?”.

61Însă el tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou și i-a spus: „Tu ești Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”.

62Isus a zis: „Eu sunt. «Și-l veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului»”.

63Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a spus: „Ce nevoie mai avem de martori?

64Ați auzit blasfemia. Ce vi se pare?”. Toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.

65Unii au început să-l scuipe și, acoperindu-i fața, îl loveau spunându-i: „Profețește!”. Iar servitorii îi dădeau palme.

66Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot

67și, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix și i-a zis: „Și tu erai cu Nazarinéanul, cu Isus”.

68Dar el a negat, spunând: „Nu știu, nu înțeleg ce zici”, și a ieșit afară în fața curții. Și un cocoș a cântat.

69Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este dintre ei”.

70Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci ești Galilèean”.

71Iar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți”.

72Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Atunci, Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoș să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Și a izbucnit în plâns.