1 Kings 22 — Romanian 2021

1Timp de trei ani, n-a mai fost niciun război între Aram și Israel.

2După trei ani, Iehoșafat, regele lui Iuda, s-a dus la regele lui Israel.

3Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Știți că Ramotul Ghiladului este al nostru, iar noi nu facem nimic ca să-l luăm din mâna regelui Aramului!“.

4El l-a întrebat pe Iehoșafat: ‒ Vei merge cu mine la război împotriva Ramotului Ghiladului? Iehoșafat i-a zis regelui lui Israel: ‒ Eu și cu tine vom fi una, poporul meu va fi una cu poporul tău, iar caii mei vor fi una cu ai tăi.

5Însă Iehoșafat i-a zis regelui lui Israel: ‒ Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.

6Regele lui Israel i-a convocat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i-a întrebat: ‒ Să merg la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț? Ei au răspuns: ‒ Du-te! Stăpânul îl va da în mâna regelui.

7Dar Iehoșafat a zis: ‒ Nu mai este aici niciun alt profet al Domnului, ca să-l putem întreba?

8Regele lui Israel i-a răspuns lui Iehoșafat: ‒ Mai este un bărbat prin care putem să-L întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău: este Micaia, fiul lui Imla. Iehoșafat a zis: ‒ Să nu vorbească regele așa.

9Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar și a zis: ‒ Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!

10Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor.

11Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici»“.

12Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Du-te la Ramotul Ghiladului și învinge! Domnul îl va da în mâna regelui“.

13Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia: ‒ Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine!

14Micaia i-a răspuns: ‒ Viu este Domnul că voi vorbi ceea ce-mi va spune Domnul.

15Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat: ‒ Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm? El i-a răspuns: ‒ Du-te și învinge! Domnul îl va da în mâna regelui.

16Regele i-a zis: ‒ De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?

17Atunci el a zis: ‒ Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca niște oi care n-au păstor, iar Domnul a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă“.

18Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: ‒ Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?

19Micaia a zis: ‒ Ascultă, deci, Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și am văzut toată armata cerurilor stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui.

20Și Domnul a întrebat: ‒ Cine-l va amăgi pe Ahab, ca să meargă în Ramotul Ghiladului și să piară acolo? Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel.

21Apoi a venit un duh, s-a înfățișat înaintea Domnului și I-a zis: ‒ Eu îl voi amăgi. ‒ Cum? l-a întrebat Domnul.

22‒ Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui. Și Domnul i-a zis: ‒ Îl vei amăgi și vei reuși! Du-te și fă așa!

23Și acum, iată, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.

24Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis: ‒ Pe unde a ieșit Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?

25Micaia a răspuns: ‒ Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi!

26După aceea, regele lui Israel a zis: ‒ Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui,

27și spune-le: „Așa vorbește regele: «Aruncați-l pe acest om în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“.

28Dar Micaia a zis: ‒ Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine. Apoi a zis: ‒ Să auziți, toate popoarele!

29Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, au pornit spre Ramotul Ghiladului.

30Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale regale!“. Regele lui Israel s-a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.

31Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“.

32Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoșafat, și-au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“. Și s-au întors spre el ca să-l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor.

33Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s-au întors de la el.

34După aceea, un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce-ți mâna și scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“.

35Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului.

36Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“.

37Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat.

38Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese Domnul.

39Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l-a construit și toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

40Ahab a adormit alături de strămoșii săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.

41Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel.

42Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fata lui Șilhi.

43El a umblat pe toate căile tatălui său, Asa, și nu s-a abătut de la ele, făcând ce este drept înaintea ochilor Domnului. Totuși, înălțimile n-au fost îndepărtate, iar poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.

44De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel.

45Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat-o și războaiele pe care le-a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

46El i-a nimicit pe bărbații care se prostituau și care rămăseseră în țară din zilele lui Asa, tatăl său.

47În Edom nu era rege. În locul regelui era un guvernator.

48Iehoșafat a făcut niște corăbii de Tarșiș, care să meargă la Ofir după aur, dar n-au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber.

49Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“. Dar Iehoșafat nu a vrut.

50Iehoșafat a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat, alături de strămoșii săi, în cetatea tatălui său, David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

51Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel.

52El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului și a umblat pe calea tatălui său, pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

53El i-a slujit lui Baal, i s-a închinat și L-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său.