Genesis 42

Romanian 2022

← Chapter 41 Jump to: Chapter 43 →

1Când a aflat Iacov că în Egipt se găsește grâu, le‑a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?”

2Și a adăugat: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâți‑vă și cumpărați‑ne grâu de acolo, ca să rămânem în viață și să nu murim!”

3Astfel, zece frați ai lui Iosif au plecat să cumpere grâu din Egipt.

4Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacov nu l‑a trimis cu frații săi, căci zicea: „Să nu i se întâmple vreo nenorocire!”

5Fiii lui Israel s‑au dus să cumpere și ei grâu, împreună cu alții care veneau în Egipt, căci era foamete în țara Canaanului.

6Fiindcă Iosif era mai‑mare peste țară, cel care vindea grâu la tot poporul țării, frații lui Iosif au venit și s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui.

7De cum i‑a văzut Iosif pe frații săi, i‑a și recunoscut, dar s‑a făcut că nu‑i cunoaște. Le‑a vorbit aspru și i‑a întrebat: „De unde veniți?” Ei i‑au răspuns: „Din țara Canaanului, să cumpărăm de mâncare.”

8Iosif i‑a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l‑au recunoscut.

9Iosif și‑a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei, și le‑a zis: „Sunteți iscoade! Ați venit ca să aflați locurile slabe ale țării!”

10Ei i‑au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere de mâncare.

11Noi toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți; robii tăi nu sunt iscoade.”

12El le‑a zis: „Ba nu, ci ați venit să aflați locurile slabe ale țării!”

13Ei i‑au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaanului. Iată, cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.”

14Iosif le‑a zis: „Este precum v‑am spus: sunteți iscoade!

15Iată cum veți fi puși la încercare. Pe viața lui Faraon, nu veți ieși de aici dacă nu vine încoace fratele vostru cel tânăr!

16Trimiteți pe unul din voi să‑l aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneți în temniță. Astfel vor fi puse la încercare cuvintele voastre și voi ști dacă spuneți adevărul. Altminteri, pe viața lui Faraon, sunteți negreșit iscoade!”

17Și i‑a pus pe toți sub pază trei zile.

18A treia zi, Iosif le‑a zis: „Faceți cum v‑am spus, și veți trăi, căci eu mă tem de Dumnezeu!

19Dacă sunteți oameni cinstiți, unul din frații voștri să rămână în temniță, iar voi să plecați, să luați grâu pentru cei înfometați din casele voastre

20și să‑l aduceți la mine pe fratele vostru cel tânăr! Astfel vorbele voastre vor fi adeverite și nu veți muri.” Și așa au făcut.

21Ei și‑au zis atunci unul altuia: „Da, suntem pedepsiți pentru vina față de fratele nostru, fiindcă am văzut strâmtorarea sufletului său, când ne cerea îndurare, și nu l‑am ascultat! De aceea vine peste noi strâmtorarea aceasta.”

22Ruben a răspuns: „Nu v‑am spus eu să nu vă încărcați cu păcat față de copilul acela? Dar n‑ați ascultat! Acum, iată, ni se cere socoteală pentru sângele lui.”

23Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, pentru că vorbea cu ei printr‑un tălmaci.

24Iosif a plecat de la ei ca să plângă. Apoi s‑a întors și a vorbit cu ei, după care l‑a luat dintre ei pe Simeon și a pus să‑l lege sub ochii lor.

25Iosif a poruncit să li se umple desagii cu grâu, să i se pună fiecăruia argintul în sac și să li se dea merinde pentru drum. Și așa li s‑a făcut.

26Ei și‑au încărcat grâul pe măgari și au plecat.

27La locul de înnoptat, unul dintre ei și‑a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului, a văzut argintul la gura sacului său

28și le‑a zis fraților săi: „Argintul mi‑a fost dat înapoi și iată‑l în sacul meu!” Atunci li s‑a strâns inima și și‑au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne‑a făcut Dumnezeu?”

29S‑au întors la Iacov, tatăl lor, în țara Canaanului, și i‑au istorisit tot ce li se întâmplase. I‑au zis:

30„Omul acela, care este stăpânul țării, ne‑a vorbit aspru și ne‑a bănuit că vrem să iscodim țara.

31Noi i‑am spus: «Suntem oameni cinstiți, nu suntem iscoade!

32Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, iar cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în țara Canaanului.»

33Dar omul acela, care este stăpânul țării, ne‑a zis: «Iată cum voi cunoaște dacă sunteți oameni cinstiți: pe unul din frații voștri lăsați‑l la mine, iar voi luați merinde pentru cei înfometați din casele voastre, mergeți

34și aduceți‑l la mine pe fratele vostru cel tânăr! Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci oameni cinstiți; apoi vi‑l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea străbate țara în voie.»”

35Când și‑au golit sacii, iată, fiecare avea în sac punga sa cu argint. Când ei și tatăl lor au văzut pungile cu argint, s‑au înspăimântat.

36Iacov, tatăl lor, le‑a zis: „M‑ați lăsat fără copii! Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, iar acum vreți să‑l luați și pe Beniamin! Împotriva mea sunt toate acestea!”

37Ruben i‑a zis tatălui său: „Pe amândoi fiii mei să‑i omori dacă nu ți‑l voi aduce înapoi! Lasă‑l pe mâna mea și ți‑l voi aduce înapoi!”

38Iacov a zis: „Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele lui a murit și el este singurul rămas. Dacă i s‑ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî perii albi în Locuința Morților.”

← Chapter 41 Jump to: Chapter 43 →