Joshua 14

Romanian 2022

← Chapter 13 Jump to: Chapter 15 →

1Acestea sunt locurile pe care le‑au primit fiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului și pe care li le‑au împărțit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și capii de familie din semințiile fiilor lui Israel.

2Împărțirea s‑a făcut prin sorți, cum poruncise DOMNUL prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate.

3Căci Moise le dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre seminții.

4Fiii lui Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s‑a dat parte în țară, în afară de cetățile pentru locuit, cu pășunile din jur pentru turmele și averile lor.

5Fiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care i le dăduse lui Moise DOMNUL și au împărțit țara.

6Fiii lui Iuda s‑au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, i‑a zis: „Știi ce i‑a spus DOMNUL lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și la tine la Cadeș‑Barnea.

7Eram în vârstă de patruzeci de ani când m‑a trimis Moise, robul DOMNULUI, din Cadeș‑Barnea, ca să cercetez țara, și i‑am adus știri așa cum îmi spunea inima mea.

8Frații mei care se suiseră împreună cu mine au înmuiat inima poporului, dar eu L‑am urmat în totul pe DOMNUL, Dumnezeul meu.

9Și, în ziua aceea, Moise a jurat și a zis: «Negreșit, țara în care a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și copiii tăi, pentru că L‑ai urmat în totul pe DOMNUL, Dumnezeul meu.»

10Acum, iată, DOMNUL m‑a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când DOMNUL i‑a spus lui Moise acest cuvânt, când umbla Israel prin pustie, și acum, iată, sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani.

11Dar sunt tot atât de tare astăzi ca în ziua când m‑a trimis Moise. Am tot atâta putere câtă aveam atunci, pentru luptă, pentru plecare sau pentru întoarcere.

12Dă‑mi deci muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL în ziua aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi și că sunt cetăți mari și întărite! Poate că DOMNUL va fi cu mine și‑i voi izgoni, cum a spus DOMNUL.”

13Iosua l‑a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i‑a dat ca moștenire Hebronul.

14Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, a primit ca moștenire până în ziua de azi Hebronul, pentru că Îl urmase în totul pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.

15(Mai înainte, Hebronul se chema Chiriat‑Arba, după numele celui mai mare dintre anachimi.) Apoi, țara s‑a potolit de război.

← Chapter 13 Jump to: Chapter 15 →