John 12

Romanian 2023

← Chapter 11 Jump to: Chapter 13 →

1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care El îl înviase din morți.

2I-au pregătit, deci, o cină, iar Marta slujea. Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

3Atunci Maria a luat o litră de parfum de nard pur, foarte costisitor, a uns picioarele lui Isus și I le-a șters cu părul ei. Și casa s-a umplut de mireasma parfumului.

4Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:

5„De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari, iar banii să fi fost dați săracilor?”

6Zicea lucrul acesta nu pentru că îi păsa lui de săraci, ci pentru că era un hoț și, având punga la el, fura din ce se punea în ea.

7Atunci Isus a zis: „Las-o să-l păstreze pentru ziua îngropării Mele!

8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.”

9O mare mulțime dintre iudei a aflat că este acolo și a venit, nu numai pentru Isus, ci ca să-l vadă și pe Lazăr, pe care îl înviase din morți.

10Dar preoții de seamă s-au sfătuit să-l omoare și pe Lazăr,

11pentru că, din cauza lui, mulți iudei îi părăseau și credeau în Isus.

12A doua zi, marea mulțime de oameni care a venit la sărbătoare, auzind că vine Isus la Ierusalim,

13a luat ramuri de palmier, I-a ieșit în întâmpinare și striga: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Regele lui Israel!”

14Isus a găsit un măgăruș și a șezut pe el, după cum este scris:

15„Nu te teme, fiică a Sionului! Iată, Regele tău vine, șezând pe mânzul unei măgărițe!”

16Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început, dar când Isus a fost proslăvit, și-au adus aminte că despre El fuseseră scrise acestea și că ei le făcuseră pentru El.

17Așadar, mulțimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți mărturisea despre El.

18De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, fiindcă auzise că a făcut acest semn.

19Atunci fariseii au zis unii către alții: „Vedeți că nu câștigați nimic? Iată că lumea s-a dus după el!”

20Printre cei care s-au suit la sărbătoare ca să se închine erau și niște greci.

21Aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileei, și i-au zis: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!”

22Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip s-au dus și I-au spus lui Isus.

23Isus le-a răspuns: „A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit.

24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care a căzut în pământ nu moare, el rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.

25Cine își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viață veșnică.

26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze! Și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.

27Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: «Tată, scapă-Mă de ceasul acesta»? Dar tocmai de aceea am ajuns la ceasul acesta!

28Tată, proslăvește-Ți Numele! ” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!”

29Mulțimea care stătea acolo și a auzit a zis: „A fost un tunet!” Alții au zis: „I-a vorbit un înger!”

30Isus a răspuns: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi!

31Acum are loc judecata acestei lumi. Acum va fi aruncată afară căpetenia lumii acesteia.

32Iar Eu, când va fi să fiu înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la Mine.”

33Zicea aceasta arătând prin ce fel de moarte urma să moară.

34Atunci mulțimea I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristosul rămâne în veci! Cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”

35Isus le-a zis: „Lumina mai este printre voi încă puțină vreme. Umblați până mai aveți lumină, ca să nu vă prindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu știe unde merge.

36Cât aveți Lumină, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii!” Isus a spus aceste cuvinte și, după ce a plecat, S-a ascuns de ei.

37Cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în El,

38pentru a se împlini cuvântul pe care l-a spus profetul Isaia: „Doamne, cine a crezut mesajul nostru? Și cui i s-a descoperit brațul Domnului?”

39De aceea nu puteau ei să creadă, pentru că Isaia a mai spus:

40„Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine și să-i vindec.”

41Isaia a spus acestea pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.

42Totuși, chiar și dintre mai-marii iudeilor, mulți au crezut în El dar, din cauza fariseilor, nu au mărturisit, ca nu cumva să fie dați afară din sinagogă.

43Căci au iubit mai mult slava de la oameni decât slava de la Dumnezeu.

44Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Cel ce M-a trimis.

45Și cel ce Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel ce M-a trimis.

46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

47Și, dacă cineva aude cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am rostit, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.

49Căci Eu n-am vorbit de la Mine, ci Însuși Tatăl, Cel ce M-a trimis, Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.

50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Așadar, cuvintele pe care le spun Eu, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”

← Chapter 11 Jump to: Chapter 13 →