Luke 24

Romanian 2023

← Chapter 23 Jump to:

1În zorii primei zile a săptămânii, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le-au pregătit.

2Au găsit piatra rostogolită de la mormânt.

3Au intrat și nu au găsit trupul Domnului Isus.

4Pe când erau încă nedumerite cu privire la acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare stăteau în fața lor.

5Cuprinse de frică, ele și-au plecat fețele la pământ. Atunci ei le-au zis: „De ce-L căutați pe Cel viu printre cei morți?

6Nu este aici! A înviat! Aduceți-vă aminte cum v-a spus pe când era încă în Galileea:

7«Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit, iar a treia zi să învie.»”

8Și ele și-au adus aminte de cuvintele Lui.

9Întorcându-se de la mormânt, ele au povestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.

10Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte femei care erau împreună cu ele.

11Însă cuvintele lor li s-au părut basme ucenicilor; și nu le-au crezut.

12Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. Când s-a aplecat, n-a văzut decât fâșiile de pânză. Apoi a plecat mirându-se de ceea ce s-a întâmplat.

13În aceeași zi, doi dintre ei mergeau spre un sat numit Emaus, la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim.

14Ei vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.

15În timp ce vorbeau și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea alături de ei.

16Dar ochii lor erau împiedicați ca să-L recunoască.

17El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Ei s-au oprit și arătau foarte triști.

18Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Tu ești singurul care vizitează Ierusalimul de nu cunoști cele petrecute în el în aceste zile?”

19El i-a întrebat: „Ce anume?” Și ei I-au răspuns: „Cele întâmplate cu Isus din Nazaret, care era un profet puternic în faptă și-n cuvânt, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului popor,

20cum mai-marii preoților și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și L-au răstignit.

21Noi speram că El este Cel care trebuia să-l răscumpere pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri.

22Ba, mai mult, niște femei de-ale noastre ne-au uimit. Ele au fost dis-de-dimineață la mormânt

23și, negăsindu-I trupul, au venit și au spus că au avut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El este viu.

24Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit întocmai după cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

25Atunci El le-a zis: „O, nepricepuților și greoi la inimă când e vorba să credeți în toate cele rostite de profeți.

26Oare nu trebuia să sufere Cristos acestea și să intre în slava Sa?”

27Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile cele scrise cu privire la El.

28S-au apropiat de satul spre care mergeau și El S-a făcut că merge mai departe.

29Atunci ei L-au rugat stăruitor: „Rămâi cu noi, căci este pe înserate și ziua e deja trecută!” Și El a intrat ca să rămână cu ei.

30În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

31Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut. Dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32Și au zis unul către altul: „Oare nu ne ardea inima [în noi] când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

33S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei.

34Aceștia ziceau că Domnul a înviat cu adevărat și i S-a arătat lui Simon.

35Apoi au început și ei să povestească ce s-a petrecut pe drum și cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

36Pe când vorbeau ei despre aceste lucruri, Isus Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

37Înspăimântați și cuprinși de teamă, ei credeau că văd un duh.

38Și El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inimă?

39Priviți mâinile și picioarele Mele, căci Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, așa cum Mă vedeți pe Mine că am.”

40Și, spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele.

41Fiindcă, de bucurie, ei tot nu credeau și se mirau, El i-a întrebat: „Aveți ceva de mâncare aici?”

42Și I-au dat o bucată de pește fript.

43El a luat-o și a mâncat-o în fața lor.

44Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi: că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi.”

45Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile

46și le-a zis: „Așa stă scris: Cristosul trebuia să sufere și a treia zi să învie din morți,

47iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui, la toate neamurile, începând din Ierusalim.

48Voi sunteți martorii acestor lucruri!

49Iată, Eu trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu! Dar voi rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!”

50Apoi i-a condus afară spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat.

51Și, în timp ce-i binecuvânta, S-a despărțit de ei și fost luat la cer.

52Iar ei, după ce I s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

53Erau tot timpul în Templu, binecuvântându-L pe Dumnezeu.

← Chapter 23 Jump to: