1 Kings 19

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 18 Jump to: Chapter 20 →

1Ahab i-a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie și cum îi ucisese cu sabia pe toți prorocii.

2Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia din ei!”

3Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat și a plecat, ca să-și scape viața. A ajuns la Beer-Șeba, care ține de Iuda, și și-a lăsat slujitorul acolo.

4El s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a șezut sub un ienupăr și dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei!”

5S-a culcat și a adormit sub ienupăr. Și, iată, l-a atins un înger și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă!”

6El s-a uitat, și la căpătâiul lui erau o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă. A mâncat și a băut, apoi s-a culcat din nou.

7Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins și a zis: „Scoală-te și mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine!”

8El s-a sculat, a mâncat și a băut; și cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți, până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

9Și acolo Ilie a intrat într-o peșteră și a rămas în ea peste noapte. Și Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?”

10El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale și i-au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața.”

11Domnul i-a zis: „Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!” Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și după vânt a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

12Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și după foc a venit un susur blând și subțire.

13Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la gura peșterii. Și un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”

14El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale și i-au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața.”

15Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc; și când vei ajunge, să-l ungi pe Hazael ca împărat al Siriei!

16Să-l ungi și pe Iehu, fiul lui Nimși, ca împărat al lui Israel și să-l ungi pe Elisei, fiul lui Șafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău.

17Și se va întâmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; și pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî Elisei.

18Dar voi lăsa în Israel șapte mii de bărbați, și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și a căror gură nu l-a sărutat.”

19Ilie a plecat de acolo și l-a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, și el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el și și-a aruncat mantaua pe el.

20Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie și a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu și pe mama mea, și te voi urma!” Ilie i-a răspuns: „Du-te și apoi întoarce-te, dar gândește-te la ce ți-am făcut!”

21După ce s-a îndepărtat de Ilie, s-a întors și a luat o pereche de boi, pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea și le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, l-a urmat pe Ilie și a fost în slujba lui.

← Chapter 18 Jump to: Chapter 20 →