Genesis 41 — Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

8Dimineața, Faraon s-a tulburat și a trimis să-i cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să i le tălmăcească lui Faraon.

9Atunci mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea.

10Faraon se mâniase pe slujitorii lui și ne aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor.

11Amândoi am visat câte un vis în aceeași noapte: și anume, fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită.

12Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.

13Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.”

14Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon.

15Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.”

16Iosif i-a răspuns lui Faraon: „Nu eu. Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

17Faraon a început să-i istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu se făcea că stăteam pe malul Râului.

18Și, deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din Râu și au început să pască prin mlaștini.

19După ele, s-au suit alte șapte vaci, slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului.

20Vacile cele sfrijite și slabe le-au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase.

21Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat.

22Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai.

23Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit.

24Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Le-am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.”

25Iosif i-a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu i-a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

26Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani; și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis.

27Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani; și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete.

28Astfel, după cum i-am spus lui Faraon, Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă.

29Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului.

30După ei, vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara.

31Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare, că nu se va mai cunoaște belșugul în țară.

32Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

33Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept și să-l pună în fruntea țării Egiptului.

34Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug.

35Să se strângă toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăți, și să le păzească.

36Bucatele acestea vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu fie prăpădită de foamete.”

37Cuvintele acestea le-au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.

38Și Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”

39Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine.

40Te pun mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”

41Faraon i-a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.”

42Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât.

43L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată țara Egiptului.

44Și i-a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon. Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată țara Egiptului.”

45Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah (Descoperitor de taine) și i-a dat-o de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului.

46Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului.

47În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug.

48Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul dimprejur.

49Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

50Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.

51Iosif i-a pus întâiului născut numele Manase (Uitare), căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu.”

52Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire), căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele.”

53Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut

54și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine.

55Când a flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon le-a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el!”

56Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le-a vândut grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului.

57Și din toate țările venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate țările era foamete mare.