Joshua 14

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 13 Jump to: Chapter 15 →

1Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe care li le-au împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel.

2Împărțirea s-a făcut prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate.

3Căci Moise le dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre ei.

4Fiii lui Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s-a dat parte în țară, în afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor.

5Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care i le dăduse lui Moise Domnul și au împărțit țara.

6Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, i-a zis: „Știi ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea.

7Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată.

8Frații mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.

9Și în ziua aceea Moise a jurat și a zis: «Țara în care a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu.»

10Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când îi vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani.

11Și astăzi sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere câtă aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg în fruntea voastră.

12Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi și că sunt cetăți mari și întărite! Domnul va fi, poate, cu mine și-i voi izgoni, cum a spus Domnul.”

13Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat ca moștenire Hebronul.

14Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, a avut de moștenire până în ziua de azi Hebronul, pentru că urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.

15Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara s-a odihnit de război.

← Chapter 13 Jump to: Chapter 15 →