Luke 24

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 23 Jump to:

1În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră.

2Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

3au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.

4Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare.

5Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce-L căutați între cei morți pe Cel ce este viu?

6Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

7când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învie!”

8Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

9La întoarcerea lor de la mormânt, le-au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.

10Cele ce le-au spus aceste lucruri apostolilor erau Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele.

11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau.

12Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

13În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau într-un sat numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

14și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

15Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.

16Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

17El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.

18Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

19„Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.

20Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit.

21Noi trăgeam nădejde că El este Acela care îl va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

22Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,

23nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

24Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

25Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!

26Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”

27Și a început de la Moise și de la toți Prorocii și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.

28Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

29Dar ei au stăruit de El și I-au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut!” Și a intrat să rămână cu ei.

30Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

31Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

33S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc

34și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S-a arătat lui Simon.”

35Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

36Pe când vorbeau ei astfel, Isus Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

37Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh.

38Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

39Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele – Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.”

40(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.)

41Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?”

42I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.

43El le-a luat și a mâncat înaintea lor.

44Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.”

45Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.

46Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia: să pătimească Hristos și să învie a treia zi dintre cei morți

47și să li se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

48Voi sunteți martori ai acestor lucruri.

49Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus!”

50El i-a dus afară până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.

51Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer.

52După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

53Și tot timpul stăteau în Templu și Îl lăudau și-L binecuvântau pe Dumnezeu. Amin!

← Chapter 23 Jump to: