Micah 7

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 6 Jump to:

1Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor și la strângerea bobițelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină, dorită de sufletul meu.

2S-a dus omul de bine din țară și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare îi întinde o cursă fratelui său.

3Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mână-n mână.

4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiș de spini. Ziua vestită de toți prorocii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie. Atunci va fi uluiala lor.

5Nu-l crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe!

6Căci fiul își batjocorește tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora – împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui.

7Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele; Dumnezeul meu mă va asculta.

8Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!

9Voi suferi mânia Domnului – căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui.

10Când va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine, ea, care-mi zicea: „Unde este Domnul, Dumnezeul tău?” Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță.

11În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele.

12În ziua aceea vor veni la tine din Asiria până în Egipt, din Egipt până la Râu, de la o mare la alta și de la un munte la altul.

13Dar mai întâi țara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.

14Paște-Ți poporul cu toiagul Tău, paște turma moștenirii Tale, care locuiește singură în pădurea din mijlocul Carmelului; să pască pe Basan și în Galaad, ca în zilele de altădată!

15„Îți voi arăta lucruri minunate”, zice Domnul, „ca în ziua când ai ieșit din țara Egiptului.”

16Neamurile vor vedea lucrul acesta și se vor rușina cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură și își vor astupa urechile.

17Vor linge pulberea ca șarpele; vor ieși tremurând ca târâtoarele pământului afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și se vor teme de Tine.

18Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea.

19El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre; și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.

20Îi vei da cu credincioșie lui Iacov și vei ține cu îndurare față de Avraam ce le-ai jurat părinților noștri în zilele de odinioară.

← Chapter 6 Jump to: