2 Kings 4

Romanian VDC 1924 (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)

← Chapter 3 Jump to: Chapter 5 →

1O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: "Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi."

2Elisei i-a zis: "Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?" Ea a răspuns: "Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn."

3Şi el a zis: "Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.

4Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline."

5Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele.

6Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: "Mai dă-mi un vas." Dar el i-a răspuns: "Nu mai este niciun vas." Şi n-a mai curs untdelemn.

7Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: "Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi."

8Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.

9Ea a zis bărbatului ei: "Iată, ştiu că omul acesta care trece întotdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi."

11Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo.

12El a zis slujitorului său, Ghehazi: "Cheamă pe sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit înaintea lui.

13Şi Elisei a zis lui Ghehazi: "Spune-i: "Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?" Ea a răspuns: "Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu."

14Şi el a zis: "Ce să fac pentru ea?" Ghehazi a răspuns: "Ea n-are fiu, şi bărbatul ei este bătrân."

15Şi el a zis: "Cheam-o!" Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.

16Elisei i-a zis: "La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu." Şi ea a zis: "Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!"

17Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.

18Copilul s-a făcut mare. Şi într-o zi, când se dusese pe la tatăl său la secerători,

19a zis tatălui său: "Capul meu! Capul meu!" Tatăl a zis slujitorului său: "Du-l la mama sa!"

20Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, şi apoi a murit.

21Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi a ieşit.

22A chemat pe bărbatul ei şi a zis: "Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce."

23Şi el a zis: "Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: "Fii pe pace!"

24Apoi a pus şaua pe măgăriţă şi a zis slujitorului său: "Mână şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune."

25Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său, Ghehazi: "Iată pe sunamita aceea!

26Acum, aleargă, dar, înaintea ei şi spune-i: "Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?" Ea a răspuns: "Bine."

27Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: "Las-o, căci este tare amărâtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut."

28Atunci ea a zis: "Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: "Nu mă amăgi"?"

29Şi Elisei a zis lui Ghehazi: "Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mână şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului."

30Mama copilului a zis: "Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi." Şi el s-a sculat şi a mers după ea.

31Ghehazi le-o luase înainte şi pusese toiagul pe faţa copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta şi a zis: "Copilul nu s-a trezit."

32Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.

33Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.

34S-a suit şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui, şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit.

35Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii.

36Elisei a chemat pe Ghehazi şi a zis: "Cheamă pe sunamita." Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: "Ia-ţi fiul!"

37Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat fiul şi a ieşit afară.

38Elisei s-a întors la Ghilgal, şi în ţară bântuia o foamete. Pe când fiii prorocilor şedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare şi fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!"

39Unul din ei a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubete sălbatice, până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.

40Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce.

41Elisei a zis: "Luaţi făină." A aruncat făină în oală şi a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală.

42A venit un om din Baal-Şalişa. A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pâini de orz şi spice noi în sac. Elisei a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce."

43Slujitorul său a răspuns: "Cum pot să dau din ele la o sută de inşi?" Dar Elisei a zis: "Dă oamenilor să mănânce; căci aşa vorbeşte Domnul: "Vor mânca şi va mai rămâne."

44Atunci le-a pus pâinile înainte; şi au mâncat şi le-a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.

← Chapter 3 Jump to: Chapter 5 →