Genesis 42

Romanian VDC 1924 (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)

← Chapter 41 Jump to: Chapter 43 →

1Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: "Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?"

2Şi a zis: "Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim."

3Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu.

4Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire.

5Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru; căci în Canaan era foamete.

6Iosif era mai mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

7Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: "De unde veniţi?" Ei au răspuns: "Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde."

8Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.

9Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: "Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării."

10Ei i-au răspuns: "Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.

11Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade."

12El le-a zis: "Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării."

13Ei au răspuns: "Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă."

14Iosif le-a zis: "V-am spus că sunteţi iscoade.

15Iată cum veţi fi încercaţi: Pe viaţa lui faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr!

16Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui faraon că sunteţi nişte iscoade."

17Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile, în temniţă.

18A treia zi, Iosif le-a zis: "Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!

19Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile

20şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte." Şi aşa au făcut.

21Ei au zis atunci unul către altul: "Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta."

22Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: "Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui."

23Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.

24Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

25Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s-a făcut.

26Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat.

27Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului

28şi a zis fraţilor săi: "Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu." Atunci li s-a tăiat inima; şi au zis unul altuia tremurând: "Ce ne-a făcut Dumnezeu?"

29S-au întors la tatăl lor, Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

30"Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade.

31Noi i-am spus: "Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.

32Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan."

33Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: "Iată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi

34şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi ţara în voie."

35Când şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut.

36Tatăl lor, Iacov, le-a zis: "Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!"

37Ruben a zis tatălui său: "Să-mi omori pe amândoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi."

38Iacov a zis: "Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî perii mei cei albi în Locuinţa morţilor."

← Chapter 41 Jump to: Chapter 43 →