bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure
/
Job 30
Job 30
Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure
← Chapter 29
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 31 →
1
Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu- i socoteam vrednici să- i pun printre cînii turmei mele.
2
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?
3
Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4
Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.
5
Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6
Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.
7
Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.
8
Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.
9
Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11
Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.
12
Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
13
Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14
Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
15
Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16
Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.
17
Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18
De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19
Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.
20
Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21
Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.
22
Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23
Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.
24
Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25
Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?
26
Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.
27
Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.
28
Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
29
Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30
Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
31
Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
← Chapter 29
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 31 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42