Proverbs 17

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

← Chapter 16 Jump to: Chapter 18 →

1Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

2Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

3Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

4Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

5Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l- a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

6Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

7Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

8Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

9Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

10O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

11Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

12Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

13Celui ce întoarce rău pentru bine, nu- i va părăsi răul casa. -

14Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

15Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

16La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -

17Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

18Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

19Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

20Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

21Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

22O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

23Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

24Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

25Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l- a născut. -

26Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

27Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

28Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

← Chapter 16 Jump to: Chapter 18 →