2 Chronicles 26

Romanian 1931

← Chapter 25 Jump to: Chapter 27 →

1Și tot poporul lui Iuda a luat pe Ozia, care era de șaisprezece ani și l‐a făcut împărat în locul tatălui său Amația.

2El a zidit Elotul și l‐a adus înapoi lui Iuda după ce a adormit împăratul cu părinții săi.

3Ozia era de șaisprezece ani când a început să domnească și a domnit cincizeci și doi de ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Iecolia din Ierusalim.

4Și el a făcut ce este drept în ochii Domnului, după toate cele ce făcuse Amația, tatăl său.

5Și a căutat pe Dumnezeu, în zilele lui Zaharia, care avea pricepere în vedeniile lui Dumnezeu: și în zilele cât a căutat pe Domnul, Dumnezeu l‐a făcut să propășească.

6Și a ieșit și s‐a luptat cu filistenii și a sfărâmat zidul Gatului și zidul Iabnei și zidul Asdodului și a zidit cetăți în Asdod și între filisteni.

7Și Dumnezeu l‐a ajutat împotriva filistenilor și împotriva arabilor care locuiau în Gur‐Baal și împotriva maoniților.

8Și amoniții au dat lui Ozia daruri: și numele lui s‐a răspândit până la intrarea Egiptului, căci se întărise foarte mult.

9Și Ozia a zidit turnuri în Ierusalim, în poarta unghiului și în poarta văii și în unghiu și le‐a întărit.

10Și a zidit turnuri în pustie și a săpat multe fântâni, căci avea turme mari atât în șes cât și în podiș, și plugari și vieri pe munți și în Carmel; căci iubea plugăria.

11Și Ozia avea o oaste de luptători, care ieșeau la război în cete, după numărul numărătorii lor prin mâna lui Ieiel, cărturarul, și prin Maaseia, căpitenia, sub mâna lui Hanania, unul din mai marii împăratului.

12Tot numărul capilor părintești ai bărbaților viteji era două mii șase sute.

13Și sub mâna lor era tăria unei oștiri de trei sute șapte mii cinci sute, care făceau război cu mare putere ca să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului.

14Și Ozia a pregătit pentru ei, pentru toată oastea, scuturi și lănci și coifuri și platoșe și arcuri și pietre de praștie.

15Și a făcut în Ierusalim mașini, iscodite de oameni iscusiți, care să fie pe turnurile și turnurile de la colțuri ca să arunce săgeți și pietre mari. Și numele lui s‐a răspândit departe, căci a fost ajutat minunat până s‐a întărit.

16Dar după ce s‐a întărit, i s‐a înălțat inima până la stricăciune, și a păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, căci a mers în templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâiei.

17Și Azaria, preotul, a intrat după el și cu el optzeci de bărbați viteji, preoți ai Domnului.

18Și s‐au împotrivit lui Ozia, împăratul, și i‐au zis: Nu este pentru tine, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului, ci pentru preoți, fiii lui Aaron, care sunt sfințiți să ardă tămâie. Ieși din locașul sfințit, căci ai păcătuit și nu va fi spre cinstea ta de la Domnul Dumnezeu.

19Și Ozia s‐a mâniat. Și în mâna lui era tămâietoarea ca să ardă tămâie. Și pe când se mânia pe preoți a răsărit pe fruntea lui lepra înaintea ochilor preoților, în casa Domnului, lângă altarul tămâiei.

20Și Azaria, marele preot, și toți preoții s‐au uitat la el, și iată era lepros pe fruntea lui, și l‐au aruncat repede de acolo și chiar el s‐a grăbit să iasă, fiindcă Domnul îl lovise.

21Și Ozia, împăratul, a fost lepros până în ziua morții sale și a locuit lepros într‐o casă deosebită, căci a fost îndepărtat din casa Domnului. Și Iotam, fiul său, era peste casa împăratului și judeca poporulțării.

22Și celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintăi și cele de pe urmă, le‐a scris Isaia, fiul lui Amoț, prorocul.

23Și Ozia a adormit cu părinții săi; și l‐au înmormântat cu părinții săi pe ogorul de înmormântare al împăraților, căci au zis: Este lepros. Și Iotam, fiul său, a domnit în locul său.

← Chapter 25 Jump to: Chapter 27 →