2 Chronicles 33

Romanian 1931

← Chapter 32 Jump to: Chapter 34 →

1Manase era de doisprezece ani când a început să domnească și a domnit cincizeci și cinci de ani în Ierusalim.

2Și a făcut rău în ochii Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

3Și a zidit iarăși înălțimile pe care le sfărâmase Ezechia, tatăl său, și a ridicat altare pentru Baal și a făcut Astartee și s‐a închinat înaintea întregii oștiri a cerurilor și le‐a slujit.

4Și a zidit altare în casa Domnului despre care Domnul zisese: În Ierusalim va fi numele meu în veac.

5Și a zidit altare la toată oștirea cerurilor în amândouă curțile casei Domnului.

6Și a trecut pe copiii săi prin foc în valea fiului lui Hinom: și a întrebuințat descântece și ghicire și fermecătorie și a rânduit pe cei ce cheamă duhurile morților și vrăjitori: a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, întărâtându‐l la mânie.

7Și a pus chipul cioplit al idolului pe care‐l făcuse în casa lui Dumnezeu despre care Dumnezeu zisese lui David și lui Solomon, fiul său: În această casă și în Ierusalim, pe care l‐am ales din toate semințiile lui Israel, voi pune numele meu în veac,

8și nu voi mai strămuta piciorul lui Israel din țara pe care am dat‐o părinților voștri, numai dacă vor lua seama să facă tot ce le‐am poruncit prin Moise, după toată legea și așezămintele și judecățile.

9Și Manase a ademenit pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului ca să facă mai mult rău decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

10Și Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar n‐au voit să asculte.

11Și Domnul a adus peste ei pe mai marii oastei împăratului Asiriei, și au luat pe Manase cu lanțuri și l‐au legat cu lanțuri de aramă și l‐au dus la Babilon.

12Și când era în strâmtorare, s‐a rugat Domnului Dumnezeului său și s‐a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi.

13Și s‐a rugat lui. Și el a fost înduplecat de el și a auzit cererea lui și l‐a dus înapoi la Ierusalim în împărăția sa. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu.

14Și după aceasta a zidit zidul dinafară al cetății lui David, pe partea despre apus spre Ghihon, în vale, până la intrarea porții peștilor, și l‐a dus împrejurul lui Ofel și l‐a făcut foarte înalt; și a pus mai mari de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda.

15Și a depărtat pe dumnezeii străini și idolul din casa Domnului și toate altarele pe care le zidise pe muntele casei Domnului și în Ierusalim, și i‐a aruncat afară din cetate.

16Și a dres altarul Domnului și a jertfit pe el jertfe de pace și de mulțumire, și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.

17Și poporul tot jertfea pe înălțimi, dar numai Domnului Dumnezeului lor.

18Și celelalte fapte ale lui Manase și rugăciunea sa către Dumnezeul său și cuvintele văzătorilor care i‐au vorbit în numele Domnului Dumnezeul lui Israel, iată sunt scrise în faptele împăraților lui Israel.

19Și rugăciunea sa și cum Dumnezeu a fost înduplecat de el și toate păcatele sale și necredincioșiile sale și locurile în care a zidit înălțimi și a așezat Astartee și chipuri cioplite, înainte de a fi smerit, iată sunt scrise în cuvintele lui Hozai.

20Și Manase a adormit cu părinții săi și l‐au înmormântat în casa lui. Și Amon, fiul său, a domnit în locul său.

21Amon era de douăzeci și doi de ani când a început să domnească și a domnit doi ani în Ierusalim.

22Și a făcut rău în ochii Domnului, cum făcuse Manase, tatăl său; și Amon a jertfit tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse Manase, tatăl său, și le‐a slujit.

23Și nu s‐a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său; căci el, Amon, a înmulțit vina.

24Și slujitorii săi au uneltit împotriva lui și l‐au ucis în casa sa.

25Dar poporul țării a lovit pe toți care uneltiseră împotriva împăratului Amon; și poporul țării a făcut pe Iosia, fiul său, împărat în locul său.

← Chapter 32 Jump to: Chapter 34 →