Numbers 32

Romanian 1931

← Chapter 31 Jump to: Chapter 33 →

1Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad aveau multe vite, o foarte mare mulțime; și au văzut țara Iaezer și țara Galaad și iată locul era un loc pentru vite.

2Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au venit și au vorbit lui Moise și lui Eleazar preotul și mai marilor adunării, zicând:

3Atarot și Dibon și Iaezer și Nimra și Hesbon și Eleale și Sebam și Nebo și Beon,

4țara pe care a bătut‐o Domnul înaintea adunării lui Israel este o țară pentru vite și robii tăi au vite.

5Și au zis: Dacă am aflat har în ochii tăi, să se dea robilor tăi țara aceasta în stăpânire; nu ne trece peste Iordan!

6Și Moise a zis copiilor lui Gad și copiilor lui Ruben: Oare frații voștri să meargă la război și voi să ședeți aici?

7Și pentru ce opriți inimile copiilor lui Israel ca să treacă în țara pe care le‐a dat‐o Domnul?

8Așa au făcut părinții voștri când i‐am trimis de la Cades‐Barnea să vadă țara:

9s‐au suit până la valea Eșcol și au văzut țara și au muiat inima copiilor lui Israel, ca să nu intre în țara pe care le‐o dăduse Domnul.

10Și mânia Domnului s‐a aprins în ziua aceea și a jurat zicând:

11De vor vedea bărbații care au ieșit din Egipt, de la douăzeci de ani și mai sus, țara pe care am jurat‐o lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov! Pentru că nu m‐au urmat pe deplin;

12afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, și de Iosua, fiul lui Nun, căci au urmat pe deplin pe Domnul.

13Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a făcut să rătăcească în pustie patruzeci de ani, până s‐a stins tot neamul care făcuse rău în ochii Domnului.

14Și iată voi v‐ați sculat în locul părinților voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să măriți și mai mult focul mâniei Domnului împotriva lui Israel.

15Dacă vă abateți de la urmarea lui, el îi va mai lăsa în pustie și veți prăpădi tot poporul acesta.

16Și s‐au apropiat de el și au zis: Vom zidi staule de oi aici pentru vitele noastre și cetăți pentru pruncii noștri.

17Dar noi înșine vom fi gata înarmați să mergem înaintea copiilor lui Israel, până‐i vom duce la locul lor și pruncii noștri vor rămânea în aceste cetăți tari din pricina locuitorilor țării.

18Nu ne vom întoarce la casele noastre până ce copiii lui Israel nu‐și vor fi moștenit fiecare moștenirea sa.

19Căci nu vom moșteni cu, ci dincolo de Iordan și mai departe, pentru că moștenirea noastră ne‐a căzut dincoace de Iordan spre răsărit.

20Și Moise le‐a zis: Dacă veți face lucrul acesta, dacă vă veți înarma înaintea Domnului pentru război

21și toți din voi vor trece înarmați Iordanul înaintea Domnului, până va alunga pe vrăjmașii săi dinaintea sa

22și țara va fi supusă înaintea Domnului, și după aceea vă veți întoarce înapoi, veți fi nevinovați față de Domnul și față de Israel și țara aceasta va fi stăpânirea voastră înaintea Domnului.

23Dar dacă nu veți face aceasta, iată ați păcătuit împotriva Domnului și să știți că păcatul vostru vă va afla.

24Zidiți‐vă cetăți pentru pruncii voștri și staule pentru oile voastre și faceți ce a ieșit din gura voastră.

25Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au vorbit lui Moise zicând: Robii tăi vor face cum poruncește domnul meu.

26Pruncii noștri, nevestele noastre, turmele noastre și toate dobitoacele noastre vor fi aici în cetățile Galaadului,

27și robii tăi vor trece fiecare înarmat de război înaintea Domnului la luptă, cum zice domnul meu.

28Și Moise a poruncit despre ei lui Eleazar preotul și lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor părinților semințiilor copiilor lui Israel.

29Și Moise le‐a zis: Dacă copiii lui Gad și copiii lui Ruben vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului, fiecare înarmat de luptă și țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați țara Galaad în stăpânire.

30Și dacă nu vor trece cu voi înarmați, să aibă stăpâniri între voi în țara Canaan.

31Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au răspuns zicând: Cum a zis Domnul către robii tăi așa vom face.

32Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaan și stăpânirea moștenirii noastre dincoace de Iordan să fie a noastră.

33Și Moise le‐a dat lor, copiilor lui Gad și copiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, împărăția lui Sihon împăratul Amoriților și împărăția lui Og, împăratul Basanului, țara după cetățile ei și hotarele ei, cetățile țării de jur împrejur.

34Și copiii lui Gad au zidit Dibonul și Atarotul și Aroerul

35și Atrot‐Șofanul și Iaezerul și Iogbeha

36și Bet‐Nimra și Bet‐Haranul, cetăți tari și staule pentru oi.

37Și copiii lui Ruben au zidit Hesbonul și Eleale și Chiriataimul

38și Nebo și Baal‐Meonul, schimbându‐le numele, și Sibma și au pus alte nume cetăților pe care le‐au zidit.

39Și copiii lui Machir, fiul lui Manase, s‐au dus la Galaad și l‐au luat și au alungat pe amoriți care erau acolo.

40Și Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase; și el a locuit acolo.

41Și Iair, fiul lui Manase, s‐a dus și a luat târgurile lor și le‐a numit Havot‐Iair

42și Nobah a mers și a luat Chenatul și satele lui și l‐a numit Nobah, după numele său.

← Chapter 31 Jump to: Chapter 33 →