Revelation 10

Romanian 1931

← Chapter 9 Jump to: Chapter 11 →

1Și am văzut pe un alt înger tare pogorându‐se din cer, înconjurat de un nor; și curcubeul era peste capul lui și fața lui era ca soarele și picioarele lui ca niște stâlpi de foc.

2Și avea în mâna lui o cărticică deschisă. Și și‐a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ.

3Și a strigat cu glas mare, cum răcnește un leu: și când a strigat, cele șapte tunete și‐au spus glasurile lor.

4Și când au vorbit cele șapte tunete, eram să scriu; și am auzit un glas din cer zicând: Pecetluiește cele ce au spus cele șapte tunete și nu le scrie.

5Și îngerul pe care l‐am văzut stând pe mare și pe pământ și‐a ridicat mâna dreaptă spre cer

6și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a făcut cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt pe el, și marea și cele ce sunt în ea, că nu va mai fi vreme;

7ci în zilele glasului îngerului al șaptelea, când are să trâmbițeze, atunci taina lui Dumnezeu este isprăvită, cum a binevestit robilor săi prorocii.

8Și glasul pe care‐l auzisem din cer, l‐am auzit iarăși vorbind cu mine și zicând: Du‐te, ia cărticica cea deschisă în mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ.

9Și m‐am dus la înger, zicându‐i să‐mi dea cărticica. Și‐mi zice: Ia‐o și mănâncă‐o de tot și‐ți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.

10Și am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‐o de tot; și a fost în gura mea dulce ca mierea: și când am înghițit‐o, mi s‐a amărât pântecele.

11Și ei îmi zic: Trebuie iarăși să prorocești despre popoare și despre Neamuri și despre limbi și despre mulți împărați.

← Chapter 9 Jump to: Chapter 11 →