Revelation 12

Romanian 1931

← Chapter 11 Jump to: Chapter 13 →

1Și un semn mare s‐a văzut în cer; o femeie învelită în soare și luna sub picioarele ei și pe capul ei o cunună de douăsprezece stele,

2și având în pântece, strigă, fiind în dureri de facere și muncindu‐se să nască.

3Și un alt semn s‐a văzut în cer; și iată un balaur mare roșu ca focul, având șapte capete și zece coarne și pe capetele lui șapte cununi împărătești.

4Și coada lui târăște a treia parte din stelele cerului și le aruncă pe pământ. Și balaurul a stat înaintea femeii care are să nască, pentru ca să înghită pe copilul ei când va naște.

5Și ea a născut un fiu de parte bărbătească și el are să păstorească toate Neamurile cu un toiag de fier; și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul său de domnie.

6Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc gătit de la Dumnezeu ca s‐o hrănească acolo o mie două sute șaizeci de zile.

7Și s‐a făcut un război în cer; Mihail și îngerii lui se războiau cu balaurul. Și balaurul se războia și îngerii lui.

8Și ei n‐au fost mai tari și locul lor nu s‐a mai aflat în cer.

9Și a fost aruncat jos balaurul cel mare, șarpele cel din început, care se numește Diavolul și Satana, care rătăcește tot pământul locuit; el a fost aruncat pe pământ și îngerii săi au fost aruncați cu el.

10Și am auzit un glas mare în cer zicând: Acum a venit mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului său, pentru că învinuitorul fraților noștri, care‐i învinuiește înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, a fost aruncat jos.

11Și ei l‐au biruit din pricina sângelui Mielului și din pricina cuvântului mărturiei lor și nu și‐au iubit viața chiar până la moarte.

12Pentru aceea veseliți‐vă, ceruri, și cei ce locuiți în ele. Vai de pământ și de mare, fiindcă diavolul s‐a pogorât la voi cu mânie mare, știind că are puțină vreme.

13Și când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse partea bărbătească.

14Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare în pustie la locul ei, unde este hrănită o vreme și vremuri și jumătate de vreme, departe de fața șarpelui.

15Și șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu în urma femeii, ca s‐o facă s‐o ia apa.

16Și pământul a ajutat femeii și pământul și‐a deschis gura și a înghițit râul pe care‐l aruncase balaurul din gura lui.

17Și balaurul s‐a mâniat pe femeie și a plecat să facă război cu rămășița din sămânța ei, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus.

← Chapter 11 Jump to: Chapter 13 →