Joshua 3

Romanian 2014

← Chapter 2 Jump to: Chapter 4 →

1Iosua s-a trezit în zori; Cu ai lui Israel feciori, De la Sitim, el a pornit Și la Iordan doar, s-a oprit, Unde, popas, ei au făcut, Până când noaptea a trecut.

2Au stat trei zile-n locu-acel, Și-apoi, capii lui Israel, Prin tabără, au colindat

3Și la popor porunci i-au dat: „Când va porni, din locul lui, Chivotul legământului Purtat de preoții Leviți, În urma lui, voi să porniți.

4Între chivot și-ntre voi toți, Să fie două mii de coți. Mai mult, să nu v-apropiați Ci la distanță vă păstrați. El vă va arăta apoi, Drumul pe cari veți merge voi. Să îl urmați, neabătut Căci pe ăst drum, n-ați mai trecut.”

5Iosua a vorbit apoi, Poporului: „Eu vreau ca voi, Cu toți, acum să vă sfințiți, Pentru că mâine-o să priviți Lucrările nemaivăzute Cari pentru voi vor fi făcute, De către Dumnezeu.” Apoi,

6Și-a-ntors privirea înapoi, Spre preoții poporului: „Chivotul legământului, Să-l ridicați” – le spuse el – „Și-n urmă-ntregul Israel Să vină după voi, de-ndat’!” Preoți-atunci au ridicat Chivotul legământului. Întreg poporu-n urma lui S-a rânduit și l-a urmat.

7Domnul, îndată, l-a chemat, Pe Iosua și i-a vorbit: „De azi, încep Eu, negreșit, Să te înalț, să vadă bine Poporul tot, că sunt cu tine, Așa precum am fost mereu, Pe lângă Moise, robul Meu.

8La preoți, să le dai porunci Și să le spui astfel: „Atunci Când cu chivotul Domnului, La marginea Iordanului O să ajungeți, să intrați În apa lui. În ea să stați Până, porunci, o să primiți Că este voie să ieșiți.”

9Copiilor lui Israel, Le-a mai zis Iosua, astfel: „Veniți și vă apropiați, Ca să puteți să ascultați Cuvintele lui Dumnezeu.

10O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit.

11Iată chivotul Domnului – Al Domnului pământului – În față-vă o să pornească Și în Iordan o să se-oprească. Priviți-l, căci acum va trece.

12Bărbați, alegeți, doisprezece, Căci câte unul vreau să fie, Din fiecare seminție.

13Când preoții au să pătrundă, Cu talpa, în a apei undă, Purtând chivotul Domnului – Al Domnului pământului – Iordanul vă va face drum, Prin albie. Veți vedea cum, Apele lui învolburate, În două, fi-vor despicate, Iar apele de sus vor sta, Grămadă, și vor aștepta.”

14Poporu-ndată a ieșit, Din corturi și s-a pregătit Să treacă prin Iordan. Atunci – Cum Iosua a dat porunci – Preoți-n frunte au pornit. Poporu-n urmă a venit Și-astfel, chivotul, l-au urmat.

15Când preoții și-au înmuiat Talpa, în apele aflate, Pe lângă maluri, revărsate – La seceriș, râul Iordan Se varsă-n fiecare an –

16Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.

17Toți preoții care-au cărat Chivotul Domnului, au stat În mijlocul Iordanului, Ca pe uscat. Poporului, I s-a permis în acest fel, Să treacă peste râu-acel.

← Chapter 2 Jump to: Chapter 4 →