2 Kings 6

Romanian 2020

← Chapter 5 Jump to: Chapter 7 →

1Fiii profeților i-au zis lui Elizéu: „Iată, locul unde locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi!

2Să mergem la Iordán și să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc unde să locuim!”. El le-a zis: „Mergeți!”.

3Unul dintre ei i-a zis: „Fii binevoitor și vino cu slujitorii tăi!”. El a zis: „Voi merge”.

4A plecat cu ei, au ajuns la Iordán și au tăiat copaci.

5În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Și era împrumutat”.

6Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizéu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela și lama a început să plutească.

7Apoi a zis: „Ridică-l la tine!”. [Slujitorul] și-a întins mâna și l-a luat.

8Regele din Arám era în război împotriva lui Israél. I-a sfătuit pe slujitorii săi, zicând: „Fixați tabăra în cutare loc!”.

9Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israél: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că acolo au coborât araméii!”.

10Regele lui Israél a trimis la locul despre care îi vorbise și îl avertizase omul lui Dumnezeu și s-a păzit. [Aceasta] nu o dată și nu de două ori!

11Inima regelui din Arám s-a tulburat din cauza acestui lucru. I-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Cine mi-l va face cunoscut pe acela dintre noi care este cu regele lui Israél?”.

12Unul dintre slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, rege, domnul meu! Căci Elizéu, profetul care este în Israél, îi spune regelui lui Israél cuvintele pe care tu le zici în camera ta de dormit!”.

13[Regele] le-a zis: „Mergeți și vedeți unde este ca să trimit să îl ia!”. Ei i-au zis: „Iată, este în Dotán!”.

14A trimis acolo cai, care și o armată puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea.

15Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieșit și, iată, o armată înconjura cetatea cu cai și care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”.

16El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei!”.

17Elizéu s-a rugat, zicând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!”. Domnul a deschis ochii slujitorului și, iată, a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elizéu!

18[Aramèii] coborau spre [Elizéu]. Elizéu s-a rugat către Domnul, zicând: „Lovește, te rog, neamul acesta cu orbire!”. Și i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elizéu.

19Elizéu le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea. Veniți după mine și vă voi duce la omul pe care îl căutați!”. Și i-a dus la Samaría.

20Când au ajuns în Samaría, Elizéu a zis: „Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă!”. Domnul le-a deschis ochii și ei au văzut că erau în mijlocul Samaríei.

21Regele lui Israél, când i-a văzut, i-a zis lui Elizéu: „Părintele meu, să-i lovesc?”.

22El i-a răspuns: „Nu-i lovi! Îi lovești tu pe cei pe care i-ai capturat cu sabia ta și cu arcul tău? Pune-le înainte pâine și apă ca să mănânce și să bea, apoi să meargă la stăpânul lor!”.

23Atunci el le-a oferit un ospăț mare. Ei au mâncat și au băut. Apoi le-a dat drumul, iar ei au mers la stăpânul lor. Și nu au mai venit grupele lui Arám în țara lui Israél.

24După aceea, Ben-Hadád, regele din Arám, și-a adunat taberele, a mers și a asediat Samaría.

25În Samaría a fost o mare foamete. [Aramèii] i-au asediat [atât de mult] până când [s-a ajuns] ca un cap de măgar [să coste] optzeci de arginți, iar un sfert de qab de bălușcă [ajunsese să coste] cinci arginți.

26Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”.

27El i-a răspuns: „Dacă nu te salvează Domnul, cu ce să te salvez eu? Cu [ceea ce vine] din arie sau din teasc?”.

28Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-mi-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi; mâine îl vom mânca pe fiul meu!».

29Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. În ziua următoare i-am zis: «Dă-ni-l pe fiul tău să-l mâncăm!». Dar ea l-a ascuns pe fiul ei”.

30Când a auzit regele cuvintele acestei femei, și-a sfâșiat hainele când trecea pe zid. Poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac pe trupul său.

31Regele a zis: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizéu [pe umeri ] astăzi!”.

32Elizéu ședea în casă, iar bătrânii ședeau lângă el. Regele a trimis un om al său. Înainte să ajungă solul la el, [Elizéu] le-a spus bătrânilor: „Ați văzut că a trimis acest ucigaș ca să-mi ia capul? Vedeți, când va veni mesagerul, închideți ușa și prindeți-l cu ușa! Oare nu [se aude] sunetul picioarelor stăpânului său în urma lui?”.

33Când încă mai vorbea cu el, mesagerul a coborât la el și a zis: „Iată, răul acesta este de la Domnul! La ce pot să mă mai aștept de la Domnul?”.

← Chapter 5 Jump to: Chapter 7 →