Exodus 32

Romanian 2020

← Chapter 31 Jump to: Chapter 33 →

1Poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a adunat în jurul lui Aaròn și i-a zis: „Scoală-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s-a întâmplat”.

2Aaròn le-a zis: „Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor, fiilor și fiicelor voastre și aduceți-i la mine!”.

3Și tot poporul și-a scos cerceii de aur din urechi și i-au adus la Aaròn.

4El i-a luat din mâinile lor, i-a turnat într-un tipar și a făcut un vițel turnat. Și ei au zis: „Acesta este dumnezeul tău, Israél, care te-a scos din țara Egiptului”.

5Când a văzut Aaròn, a zidit un altar înaintea lor și a strigat: „Mâine va fi sărbătoare în cinstea Domnului!”.

6A doua zi s-au sculat dis-de-dimineață și au adus arderi de tot și jertfe de împăcare. Poporul s-a așezat să mănânce și să bea; apoi s-au sculat să joace.

7Domnul i-a zis lui Moise: „Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a pervertit!

8S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: «Acesta este dumnezeul tău, Israél, care te-a scos din țara Egiptului»”.

9Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpățânat.

10Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor și-i va mistui; dar pe tine te voi face un popor mare”.

11Moise l-a înduplecat pe Domnul Dumnezeul său, zicând: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău pe care l-ai scos din țara Egiptului cu putere mare și cu braț puternic?

12Pentru ce să zică egipténii: «Cu răutate i-a scos, ca să-i ucidă printre munți și ca să-i șteargă de pe fața pământului?». Potolește-ți aprinderea mâniei și iartă răutatea poporului tău!

13Adu-ți aminte de Abrahám, de Isáac și de Israél, slujitorii tăi, cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuți: «Voi înmulți descendența voastră ca stelele cerului și voi da urmașilor voștri toată țara aceasta, de care am vorbit; și ei o vor stăpâni pentru totdeauna»!”.

14Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său.

15Moise s-a întors și a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe ambele părți, pe o parte și pe alta.

16Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table.

17Iósue a auzit glasul poporului care striga și i-a zis lui Moise: „Este un strigăt de bătălie în tabără”.

18[Moise] a zis: „Nu este sunet de cântec de victorie, nici sunet de cântec de înfrângere, ci eu aud un sunet de cântare”.

19Când s-a apropiat de tabără, [Moise] a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de poalele muntelui.

20A luat vițelul pe care-l făcuseră și l-a ars în foc; l-a măcinat până când a devenit praf; a presărat praful pe apă și a dat-o fiilor lui Israél s-o bea.

21Moise i-a zis lui Aaròn: „Ce ți-a făcut poporul acesta că ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”.

22Aaròn a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu știi că poporul acesta este înclinat la rău.

23Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s-a întâmplat!».

24Eu le-am zis: «Cine are aur să-l scoată!». Iar ei mi l-au dat; l-am aruncat în foc și a ieșit vițelul acesta”.

25Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaròn îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmașilor lor.

26Moise a stat la ușa taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul [să vină] la mine!”. Și toți fiii lui Lévi s-au adunat la el.

27El le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Fiecare din voi să pună sabia la brâu! Străbateți tabăra de la o poartă la alta și întoarceți-vă și fiecare să ucidă pe fratele său, fiecare pe prietenul și fiecare pe aproapele său!»”.

28Fiii lui Lévi au făcut după porunca lui Moise. Și au căzut din popor, în acea zi, circa trei mii de oameni.

29Moise a zis: „Consacrați-vă astăzi Domnului, fiecare cu prețul fiului său și cu prețul fratelui său, ca voi să aduceți astăzi binecuvântarea asupra voastră!”.

30A doua zi, Moise a zis poporului: „Ați făcut un păcat mare. Acum mă voi urca la Domnul: poate că voi dobândi iertare pentru păcatul vostru”.

31Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Vai! Poporul acesta a săvârșit un păcat mare: și-au făcut un dumnezeu din aur.

32Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, șterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o!”.

33Domnul i-a spus lui Moise: „Pe cel care a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi șterge din cartea mea.

34Acum, du-te și condu poporul unde ți-am spus! Iată, îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua vizitării mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”.

35Domnul a lovit poporul, pentru că făcuse vițelul, [cel] pe care îl făcuse Aaròn.

← Chapter 31 Jump to: Chapter 33 →