Exodus 4

Romanian 2020

← Chapter 3 Jump to: Chapter 5 →

1Moise a răspuns și a zis: „Dar dacă nu mă vor crede și nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: «Nu ți s-a arătat Domnul!»?”.

2Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?”. El a răspuns: „Un toiag”.

3[Domnul] i-a zis: „Aruncă-l la pământ!”. El l-a aruncat la pământ și [toiagul] a devenit șarpe, iar Moise a fugit din fața lui.

4Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă!”. El și-a întins mâna și l-a apucat și [șarpele] a devenit toiag în mâna lui.

5„Ca să creadă că ți s-a arătat Domnul Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób”.

6Domnul i-a mai zis: „Du-ți mâna în sân!”. El și-a dus mâna în sân, apoi a scos-o și, iată, mâna lui era [albă] ca zăpada de lepră.

7Și i-a zis: „Du-ți înapoi mâna în sân!”. El și-a dus înapoi mâna în sân, apoi a scos-o din sân și, iată, [mâna] s-a făcut cum era trupul lui.

8„Dacă nu te vor crede și nu vor asculta de glasul primului semn, vor crede glasul celui de-al doilea.

9Dacă nu vor crede nici după aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei din [apa] Fluviului și să verși pe pământ uscat! Și apa pe care o vei lua din Fluviu va deveni sânge pe [pământul] uscat”.

10Moise i-a zis Domnului: „Te rog, Doamne, eu nu sunt om [îndemânatic] la vorbă; asta nu de ieri, de alaltăieri și nici măcar de când vorbești tu cu servitorul tău; căci gura și limba îmi sunt greoaie”.

11Domnul i-a zis: „Cine a pus omului gură? Și cine-l face mut sau surd, văzător sau orb? Oare nu eu, Domnul?

12Acum, du-te! Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui!”.

13Moise a zis: „Te rog, Doamne, trimite, așadar, [mesajul tău] prin mâna celui pe care îl vei trimite!”.

14Atunci, mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise; apoi i-a zis: „Nu-l ai tu oare pe Aaròn, fratele tău, levítul? Știu că el vorbește [bine]. El va vorbi [în locul tău]. Iată, el va ieși în întâmpinarea ta; când te va vedea, se va bucura în inima lui.

15Tu îi vei vorbi și vei pune cuvintele în gura lui; eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce trebuie să faceți.

16El va vorbi poporului în locul tău; el va fi gura ta și tu vei fi pentru el ca Dumnezeu.

17Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele!”.

18Moise a plecat, s-a întors la Iétro, socrul său, și i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la frații mei care sunt în Egipt să văd dacă mai trăiesc!”. Iétro i-a zis lui Moise: „Mergi în pace!”.

19Domnul i-a zis lui Moise în Madián: „Mergi, întoarce-te în Egipt, căci au murit toți oamenii care căutau viața ta!”.

20Moise și-a luat soția și fiii, i-a pus să călărească pe măgar și s-a întors în țara Egiptului. Moise a luat în mâna lui toiagul lui Dumnezeu.

21Domnul i-a zis lui Moise: „Când vei merge și te vei întoarce în Egipt, vezi ca toate minunile pe care le-am pus în mâna ta să le faci înaintea lui Faraón. Eu însă voi împietri inima lui și nu va lăsa poporul [să plece].

22Tu îi vei zice lui Faraón: «Așa vorbește Domnul: ‹Israél este fiul meu, întâiul meu născut.

23Și îți spun: ‘Lasă-l pe fiul meu [să plece] ca să mă slujească; iar dacă nu vrei să-l lași [să plece], eu îl voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut’› »”.

24Și, fiind pe cale, la un loc de popas, l-a întâmpinat Domnul și căuta să-l omoare.

25Sefóra a luat o piatră de cremene, a tăiat prepuțul fiului ei și a atins picioarele lui și a zis: „Tu ești un soț de sânge pentru mine”.

26Și el l-a lăsat. Atunci, ea a zis: „soț de sânge” din pricina tăierii împrejur.

27Domnul i-a zis lui Aaròn: „Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustiu!”. El a plecat și l-a întâlnit la muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat.

28Moise i-a făcut cunoscute lui Aaròn toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, și toate semnele pe care îi poruncise [să le facă].

29Moise și Aaròn s-au dus și i-au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israél.

30Aaròn le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Moise și a făcut semnele în văzul poporului.

31Poporul a crezut. Când au auzit că Domnul i-a vizitat pe fiii lui Israél și că a văzut necazul lor, s-au plecat și s-au prosternat cu fața la pământ.

← Chapter 3 Jump to: Chapter 5 →