bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2020
/
Genesis 27
Genesis 27
Romanian 2020
← Chapter 26
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 28 →
1
Când Isáac era bătrân și ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esáu, fiul său cel mai mare, și i-a zis: „Fiul meu!”. El i-a răspuns: „Iată-mă!”.
2
Și a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele.
3
Acum ia-ți instrumentele, tolba ta și arcul tău, ieși la câmp și vânează [ceva] vânat pentru mine!
4
Fă-mi o gustare cum îmi place mie și adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte să mor!”.
5
Rebéca asculta când Isáac îi vorbea lui Esáu, fiul său. Când Esáu a plecat la câmp să vâneze [ceva] vânat pentru tatăl său,
6
Rebéca i-a zis fiului ei Iacób: „Iată, l-am auzit pe tatăl tău în timp ce îi vorbea lui Esáu, fratele tău, zicând:
7
«Adu-mi vânat și fă-mi o gustare ca să mănânc! Și te voi binecuvânta în fața Domnului înainte de a muri».
8
Acum, fiule, ascultă glasul meu și [fă] după cum îți poruncesc!
9
Du-te la turmă și adu-mi de acolo doi iezi frumoși ca să fac din ei o gustare pentru tatăl tău, așa cum îi place!
10
O vei duce tatălui tău și el va mânca, ca să te binecuvânteze înainte de a muri”.
11
Iacób a zis Rebécăi, mama sa: „Iată, Esáu, fratele meu, este un om păros, în timp ce eu nu am păr.
12
Nu cumva tatăl meu să mă pipăie și voi fi în ochii lui ca unul care vrea să-l înșele și voi face să vină asupra mea blestemul, nu binecuvântarea!”.
13
Mama sa i-a zis: „Blestemul tău să cadă peste mine, fiule! Ascultă numai glasul meu, du-te și adu-mi-i!”.
14
El s-a dus, a luat [cei doi iezi] și i-a adus mamei sale. Mama sa a făcut o gustare cum îi plăcea tatălui său.
15
Rebéca a luat hainele cele mai frumoase ale lui Esáu, fiul ei mai mare, pe care le avea la ea în casă și l-a îmbrăcat pe Iacób, fiul ei mai mic.
16
Iar cu pieile iezilor i-a îmbrăcat mâinile și partea fără păr a gâtului,
17
apoi i-a dat gustarea și pâinea pe care le făcuse în mâna lui Iacób, fiul ei.
18
El a mers la tatăl său și i-a spus: „Tată!”. El i-a răspuns: „Iată-mă! Cine ești tu, fiul meu?”.
19
Iacób i-a răspuns tatălui: „Eu sunt Esáu, întâiul tău născut. Am făcut ce mi-ai spus. Vino, deci, ridică-te, așază-te și mănâncă din vânatul meu pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”.
20
Isáac i-a spus fiului său: „Cum ai găsit asta așa repede, fiul meu?”. El i-a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”.
21
Atunci Isáac i-a zis lui Iacób: „Apropie-te, fiul meu, ca să te pot atinge [și să știu] dacă tu ești fiul meu Esáu ori nu!”.
22
Iacób s-a apropiat de Isáac, tatăl său. El l-a pipăit și i-a spus: „Glasul este glasul lui Iacób, dar mâinile sunt mâinile lui Esáu!”.
23
Și nu l-a recunoscut, căci mâinile sale erau păroase ca mâinile fratelui său Esáu, și l-a binecuvântat.
24
El i-a zis: „Tu ești cu adevărat fiul meu Esáu?”. El i-a spus: „Eu sunt!”.
25
Și i-a zis: „Apropie-mi și voi mânca din vânatul tău, fiul meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze!”. [Iacób] i-a apropiat și el a mâncat; apoi i-a adus vin și el a băut.
26
Atunci tatăl său, Isáac, i-a zis: „Apropie-te și sărută-mă, fiul meu!”.
27
El s-a apropiat și l-a sărutat. A simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat, zicând: „Iată mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat-o Domnul!
28
Dumnezeu să-ți dea din roua cerului și din grăsimea pământului, belșug de grâu și de must!
29
Popoarele să-ți slujească, neamurile să se prosterneze în fața ta! Fii stăpân peste frații tăi și să se prosterneze în fața ta fiii mamei tale! Blestemat să fie cel ce te va blestema și binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta!”.
30
Când Isáac a terminat să-l binecuvânteze pe Iacób și Iacób a ieșit de la tatăl său, Isáac, a venit Esáu, fratele său, de la vânătoare.
31
A făcut și el o gustare și i-a adus-o tatălui său. Și i-a zis tatălui: „Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”.
32
Isáac, tatăl său, l-a întrebat: „Cine ești tu?”. Și el a răspuns: „Sunt eu, fiul tău întâi născut, Esáu”.
33
Isáac s-a cutremurat cu mare cutremur și a zis: „Atunci cine este cel care a prins vânatul și mi l-a adus, iar eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat? Și binecuvântat va fi”.
34
Când a auzit Esáu cuvintele tatălui său, a strigat cu strigăt mare, plin de amărăciune, și i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”.
35
El a zis: „Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți-a luat binecuvântarea”.
36
Și a zis: „Oare nu se numește Iacób? M-a înșelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi-născut și, iată, acum mi-a luat și binecuvântarea!”. Și a zis: „N-ai păstrat și pentru mine o binecuvântare?”.
37
Isáac a răspuns și i-a zis lui Esáu: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine, iar pe toți frații lui i-am făcut slujitorii lui, cu grâu și must l-am sprijinit: pentru tine ce pot să mai fac, fiul meu?”.
38
Esáu a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”. Și Esáu și-a ridicat glasul și a plâns.
39
Tatăl său, Isáac, a răspuns și i-a zis: „Iată! Locuința ta va fi departe de grăsimea pământului și de roua cerului de sus.
40
Vei trăi din sabia ta și vei sluji fratelui tău; dar când te vei răscula, vei rupe jugul lui de pe gâtul tău!”.
41
Esáu a început să aibă ciudă pe Iacób din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Esáu zicea în inima sa: „Se apropie zilele de doliu pentru tatăl meu; apoi îl voi ucide pe Iacób, fratele meu”.
42
I-au făcut cunoscute Rebécăi cuvintele lui Esáu, fiul ei mai mare. Ea a trimis atunci și l-a chemat pe Iacób, fiul ei mai mic, și i-a zis: „Iată, Esáu, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine ucigându-te!
43
Acum, fiule, ascultă glasul meu: ridică-te, fugi la fratele meu Lában în Harán!
44
Stai la el celelalte zile, până ce se va întoarce furia fratelui tău
45
și se va întoarce mânia fratelui tău de la tine și va uita ce i-ai făcut! Atunci voi trimite să te aducă de acolo. Pentru ce să fiu fără copii, fără voi amândoi într-o singură zi?”.
46
Rebéca i-a zis lui Isáac: „Sunt scârbită de viața mea din pricina fiicelor lui Het. Dacă Iacób își ia soție dintre fiicele lui Het ca și acestea, dintre fetele ținutului acestuia, la ce să mai trăiesc?”.
← Chapter 26
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 28 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50