Genesis 37

Romanian 2020

← Chapter 36 Jump to: Chapter 38 →

1Iacób a locuit în țara în care trăise ca străin tatăl său, în țara Canaán.

2Acestea sunt generațiile lui Iacób. Iosíf, când avea șaptesprezece ani, era păstor împreună cu frații lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bílhăi și cu fiii Zílpei, soțiile tatălui său. Iosíf venea la tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău despre părinții lor.

3Israél îl iubea pe Iosíf mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi pentru că era fiul bătrâneților sale și-i făcuse o tunică cu mâneci lungi.

4Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații și îl urau. Nu puteau să-i vorbească în pace.

5Iosíf a avut un vis și l-a făcut cunoscut fraților săi, care l-au urât și mai mult.

6El le-a zis: „Ascultați visul acesta pe care l-am visat!

7Iată, noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și, iată, snopul meu s-a ridicat și a stat drept; și, iată, snopii voștri l-au înconjurat și s-au prosternat înaintea snopului meu!”.

8Frații lui i-au zis: „Oare vei fi rege peste noi? Oare vei domni peste noi?”. Și l-au urât și mai mult din cauza viselor lui și a cuvintelor lui.

9A visat un alt vis și l-a povestit fraților săi. El a zis: „Iată, am mai visat un vis și, iată, soarele, luna și unsprezece stele se prosternau înaintea mea!”.

10L-a povestit tatălui său și fraților săi și tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce este cu visul acesta pe care l-ai visat? Oare vom merge eu, mama ta și frații tăi să ne prosternăm în fața ta până la pământ?”.

11Frații săi îl invidiau, dar tatăl său păstra acest cuvânt.

12Frații lui au mers la Síhem ca să pască turma tatălui lor.

13Israél i-a zis lui Iosíf: „Oare frații tăi nu pasc [oile] la Síhem? Vino, te voi trimite la ei!”. El a răspuns: „Iată-mă!”.

14I-a zis [Israél]: „Du-te, așadar, și vezi dacă frații tăi sunt în pace și dacă turma este bine și adu-mi vești!”. L-a trimis din valea Hebrón și [Iosíf] a ajuns la Síhem.

15Un om l-a găsit în timp ce el rătăcea pe câmp. Omul l-a întrebat: „Ce cauți?”.

16El a spus: „Îi caut pe frații mei. Fă-mi cunoscut, te rog, unde pasc ei oile!”.

17Omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit, spunând: «Să mergem la Dotán!»”. Iosíf a mers după frații săi și i-a găsit la Dotán.

18Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

19Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul acesta!

20Acum, haideți să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână și să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!”.

21Rubén a auzit și a voit să-l scape din mâna lor. El a spus: „Să nu-l lovim [luându-i] viața!”.

22Rubén le-a zis: „Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeți mâna asupra lui!”. [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor și să-l trimită înapoi la tatăl lui.

23Când Iosíf a sosit la frații săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosíf de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi care era pe el,

24l-au luat și l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă.

25După aceea s-au așezat să mănânce pâine. Ridicându-și ochii, au văzut o caravană de ismaelíți venind dinspre Galaád; cămilele lor cărau rășină, balsam și mir; ei mergeau coborând spre Egipt.

26Atunci Iúda a zis către frații săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru și vom acoperi sângele lui?

27Haideți mai degrabă să-l vindem ismaelíților și să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru și carne din carnea noastră!”. Și frații lui l-au ascultat.

28Au trecut niște negustori madianíți. Frații l-au tras pe Iosíf și l-au scos din fântână și l-au vândut pe Iosíf ismaelíților cu douăzeci de arginți. Iar ei l-au dus pe Iosíf în Egipt.

29Rubén s-a întors la fântână și, iată, Iosíf nu era în fântână. El și-a sfâșiat hainele.

30S-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este! Și eu unde să mă duc acum?”.

31Ei au luat atunci tunica lui Iosíf, au înjunghiat un ied și au înmuiat tunica în sânge.

32Au trimis tunica cu mâneci lungi, au dus-o la tatăl lor și i-au spus: „Am găsit asta. Cercetează dacă este tunica fiului tău sau nu!”.

33El a recunoscut-o și a zis: „Tunica fiului meu. Un animal rău l-a mâncat! Sfâșiat, sfâșiat a fost Iosíf!”.

34Iacób și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe coapse și l-a jelit pe fiul său multe zile.

35S-au ridicat toți fiii săi și toate fiicele sale ca să-l mângâie; dar el refuza să fie mângâiat de ei, ci zicea: „Voi coborî în Șeòl jelindu-l pe fiul meu”. Și tatăl său îl plângea.

36Madianíții l-au vândut în Egipt lui Putifár, un demnitar al lui Faraón, și anume comandantul gărzii.

← Chapter 36 Jump to: Chapter 38 →