Daniel 6

Romanian 2021

← Chapter 5 Jump to: Chapter 7 →

1Lui Darius i s-a părut potrivit să pună responsabili peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția.

2El a numit peste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă.

3Daniel însă era mai distins decât aceste căpetenii și decât toți satrapii, deoarece în el era un duh deosebit. Împăratul se gândea să-l pună responsabil peste toată împărăția.

4Atunci căpeteniile și satrapii au căutat să găsească vreo acuzație împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar n-au putut să găsească nicio acuzație și nimic corupt, deoarece era om de încredere și nu se găsea în el vreo neglijență sau ceva corupt.

5Prin urmare, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel nicio acuzație, numai dacă nu cumva am găsi împotriva lui ceva în legătură cu Legea Dumnezeului său!“.

6Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i-au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius!

7Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr-o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei.

8Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de-a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată“.

9După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția.

10Dar Daniel, când a aflat că s-a scris documentul, s-a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte.

11Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l-au găsit pe Daniel căutându-L și implorându-L pe Dumnezeul său.

12Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au vorbit cu privire la interdicția împărătească: ‒ Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? Împăratul a răspuns și a zis: ‒ Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.

13Ei au răspuns apoi împăratului: ‒ Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama de tine, împărate, și nici de interdicția pe care ai scris-o, ci de trei ori pe zi Îl caută pe Dumnezeul lui în rugăciune.

14Atunci împăratul, când a auzit lucrul acesta, s-a mâhnit foarte tare. El și-a pus în gând să-l scape pe Daniel și, până la apusul soarelui, s-a frământat cum să-l salveze.

15Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i-au zis: ‒ Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba!

16Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, te va scăpa!“.

17A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a sigilat-o cu pecetea inelului său și cu pecetea inelului nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

18Apoi împăratul s-a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce și fără să i se aducă vreo țiitoare. N-a avut somn deloc.

19La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei.

20Când s-a apropiat de groapă, l-a strigat pe Daniel cu durere în glas. Împăratul i-a zis lui Daniel: ‒ Daniel, slujitor al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, să te scape de lei?

21Atunci Daniel i-a vorbit împăratului: ‒ Să trăiești veșnic, împărate!

22Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, iar aceștia nu m-au rănit, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău!

23Atunci împăratul s-a bucurat mult pentru el și a poruncit să-l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său.

24Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care-l acuzaseră pe Daniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au și apucat cu putere și le-au sfărâmat toate oasele.

25După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, națiunilor și oamenilor de orice limbă care locuiau în toată țara: „Pacea să vă fie înmulțită!

26Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, în toată împărăția de sub stăpânirea mea, oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu și El dăinuie pe vecie! Împărăția Lui nu va fi nimicită, iar stăpânirea Lui va fi până la sfârșit.

27El scapă și salvează. El face semne și minuni în ceruri și pe pământ, căci l-a scăpat pe Daniel din ghearele leilor“.

28Astfel, Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și a domniei lui Cirus Persanul.

← Chapter 5 Jump to: Chapter 7 →