Mark 14 — Romanian 2021

1Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare.

2Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.

3În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui.

4Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum?

5Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor“. Și o mustrau pe femeie.

6Însă Isus a zis: „Lăsați-o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine!

7Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

8Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare.

9Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.

10Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoților ca să-L dea pe mâna lor.

11Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da argint. Și el căuta cum să-L dea pe mâna lor la momentul potrivit.

12În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște, ucenicii Lui L-au întrebat: ‒ Unde vrei să ne ducem să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?

13El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le-a zis: ‒ Duceți-vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați-l,

14și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“.

15El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi.

16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

17Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece.

18În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: ‒ Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.

19Ei s-au întristat foarte tare și, unul câte unul, au început să-L întrebe: ‒ Nu cumva sunt eu?

20Dar El le-a zis: ‒ Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine.

21Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!

22În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu“.

23Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l-a dat ucenicilor și au băut toți din el.

24Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți.

25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu“.

26După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.

27Isus le-a zis: ‒ Toți veți avea îndoieli cu privire la Mine, pentru că este scris: „Voi lovi păstorul, și oile vor fi risipite!“.

28Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.

29Petru I-a răspuns: ‒ Chiar dacă toți vor avea îndoieli cu privire la Tine, eu nu voi avea!

30Isus i-a zis: ‒ Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.

31Dar Petru a răspuns și mai convins: ‒ Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine! Și toți au spus la fel.

32Apoi s-au dus într-un loc numit Ghetsimani, și Isus le-a zis ucenicilor Săi: ‒ Stați jos aici, până Eu Mă rog!

33I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure.

34El le-a zis: ‒ Sufletul Meu este foarte mâhnit, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați!

35Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela.

36El zicea: „Abba, Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“.

37Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: ‒ Simone, dormi? N-ai putut veghea nici măcar o oră?

38Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este dornic, dar trupul este neputincios.

39S-a îndepărtat și S-a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte.

40A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă.

41Când a venit a treia oară, le-a zis: ‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.

42Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează.

43Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de cărturari și de bătrâni.

44Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să-L duceți sub pază!“.

45Când a venit, s-a apropiat imediat de Isus și a zis: „ Rabbi!“. Și L-a sărutat îndelung pe obraji.

46Atunci ei au pus mâna pe Isus și L-au prins.

47Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.

48Însă Isus, răspunzând, le-a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat?

49În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile“.

50Atunci toți L-au părăsit și au fugit.

51Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el,

52dar el și-a lăsat pânza de in și a fugit gol.

53Pe Isus L-au adus la marele preot, iar acolo s-au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii.

54Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc.

55Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit,

56pentru că, deși mulți depuneau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.

57Unii s-au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând:

58‒ Noi L-am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului“.

59Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor.

60Marele preot s-a ridicat în mijlocul lor și L-a întrebat pe Isus, zicând: ‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?

61Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat din nou: ‒ Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?

62Isus a răspuns: ‒ Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului.

63Atunci marele preot, sfâșiindu-și hainele, a zis: ‒ Ce nevoie mai avem de martori?

64Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți? Toți L-au condamnat, considerând că merită să fie pedepsit cu moartea.

65Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească și să-I zică: ‒ Profețește! Iar gărzile L-au luat la palme.

66În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot

67și, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el și a zis: ‒ Și tu erai cu Isus din Nazaret!

68Dar el a negat, zicând: ‒ Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești! A ieșit în fața porții și atunci a cântat cocoșul.

69Slujnica l-a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: ‒ Acesta este unul dintre ei!

70Dar el a negat din nou. După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru: ‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean!

71Dar el a început să se blesteme și să jure, zicând: ‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți!

72Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, gândindu-se la aceasta, a început să plângă.